La sfîrșitul lunii aprilie, într-un elan de infatuare, primarul Marius Stan afirma cu subiect și predicat că ar trebui ca cineva să-i facă statuie pentru ideea măreață cu cazanul de la Brăila.
Pentru cei care nu au auzit încă de marile promisiuni ale edilului, trebuie să știe că acesta se lăuda la acea vreme că va aduce un cazan care va rezolva problema apei calde pentru gălățeni. Dar nu doar că o va rezolva, Marius Stan făcea și calcule, afirmînd că soluția lui (care ar fi costat doar 1 milion, la achiziționarea cazanului mă refer) ar fi redus cu circa 60 de milioane de lei pierderile fostului sistem de încălzire, ăla în varianta în care agentul termic era produs de Electrocentrale.
Ei bine, au trecut vreo două luni de la acele minunate promisiuni. În fapt, niște flatulențe onirice. E adevărat că lui Marius Stan nu i-a făcut nimeni statuie între timp, dar nici el n-a dat apă caldă gălățenilor. Și nici n-a mai adus cazanul mult promis. Mai nou, cică s-ar fi găsit o altă soluție, despre care am mai scris, anume de a cumpăra agent termic de la ArcelorMittal. Minunat, bine că s-a găsit și asta, numai că e cam scumpă. Mai exact, nu mai vorbim de pierderi de 7 sau 8 milioane, ca în cazul Electrocentrale, ci de pierderi de “doar” 1 milion. Dar tot pierderi sînt, nu-i așa?
Deci în loc de o soluție miraculoasă care ar fi redus la maxim pierderile, Stan a venit pînă la urmă cu o soluție pe minus, care dă apă caldă (să sperăm), dar produce pierderi mai mici.
Și dacă edilul considera că pentru prima soluție ar fi trebuit să i se facă statuie, pentru asta pe pierdere ce dracu ar trebui să-i facem că mie în momentul ăsta nu-mi vine nicio idee care poate fi scrisă la ziar.
No comment!
Partajează
