Hai să ne întîlnim ca să ne adunăm și să pălăvrăgim despre ceea ce n-o să facem niciodată. Azi, la Universitatea Dunărea de Jos, niște nenea din Galați, în frunte cu viceprimarul Nicușor Ciumacenco s-au adunat laolaltă cu niște nenea din Brăila ca să discute despre cum să construiască un brand la Dunărea de Jos.
Habar nu am înțeles ce s-a vrut să fie adunătura cu pricina. Simpozion, masă rotundă, grup de suport, ribrendării anonimi, etc. Cert e că majoritatea invitaților au bătut cîmpii cu grație. Unii au ținut lecții de istorie, alții au venit cu textul de acasă, text pe care l-au citit savant, în speranța că vor uimi audiența, alții păreau că le povestesc nepoților basme de Petre Ispirescu. În fine, au mai fost cîțiva care visau cu ochii deschiși. Ce nu s-a spus: megalopolis, aeroport, parcuri eoliene, piramide, pod, etc.
Ideea în sine nu e rea. Și eu cred că avem nevoie să ne reinventăm. Cu siguranță că cei care au participat azi la întînire nu au fost rău intenționați. Numai că pe mine nu mă va convinge nimeni că astfel de probleme se pot rezolva prin simpozioane din ăstea sforăitoare.
