Normal că exagerez. Şeful Universităţii de stat din Galaţi nu poate avea gîndire de şef de colhoz. Normal. Viorel Mînzu se comportă ca un şef de CAP. Ieri, cei cîţiva jurnalişti şi foşti şefi de Liga Studenţilor, băieţi şi fete care sînt plătiţi de Universitate să se ocupe de imaginea instituţiei, au organizat o conferinţă de presă în care rectorul Viorel Mînzu să se poată lăuda cu realizările şi depăşirile de plan pe care Universitatea “Dunărea de Jos” le-a realizat la ultima admitere. Să ne înţelegem: nu am fost şi nici nu sînt fanul fostului rector Emil Constantin. În plus, actualul rector, deşi pesedist, a dat dovadă de o deschidere mai mare, a lăsat chiar senzaţia că vrea să facă reformă şi că ştie şi cum. Problema lui e că e obsedat de imagine. Cum zici ceva rău de universitate, se comportă de parcă i-ai fi furat lopăţica cu care se juca prin rectorat. Ieri, chiar în timpul conferinţei de presă, cînd rectorul se chinuia să facă ziariştii să creadă ce mari realizări sînt la Universitate, la catedra de Litere se punea de-o petrecere în toată regula. Mese întinse, băutură şi potol cît cuprinde. Nu ştiu dacă era vreun protocol sau ziua cuiva, dar parcă imaginea nu se potrivea cu o instituţie de învăţămînt. L-am întrebat pe rector ce părere are şi, spre surprinderea mea, fără să se informeze despre ce e vorba, Mînzu mi-a răspuns că el consideră că e ceva normal. Tot la capitolul normalitate trec, în opinia rectorului, cele 15 miliarde de lei pe care Universitatea îi cheltuieşte la renovarea sediului central. Cică de gura presei, sanchi. Asta deşi în curînd se vor face lucrări de consolidare. În fine, ca să n-o lungesc aşa, vă mai spun un singur aspect. N-am avut ce face şi l-am întrebat pe Viorel Mînzu cînd vom vedea şi noi, publicate pe site-ul universităţii, declaraţiile de avere ale profesorilor, aşa cum prevede legea. Spre stupoarea mea, rectorul Mînzu a spus că nu e problema lui dacă unii profesori nu vor să-şi publice declaraţiile, afirmînd că el nu are ce să le facă. Mai mult, dînd dovadă că ştie ce e ăla un sofism, Mînzu a bagatelizat problema spunînd că adevăratele furăciuni se fac prin Parlament şi alte părţi şi că nu asta e problema. Am insistat întrebînd ca prostu dacă nu sesizează nici măcar o problemă de imagine aici. Pentru a treia oară Viorel Mînzu mi-a răspuns sfidător că nu. Nu ştiu de ce am senzaţia că, dacă ar fi fost rector la o Universitate particulară, Viorel Mînzu mi-ar fi dat alte răspunsuri.
