Mă tot gîndesc unde anume să îmi petrec sfîrșitul lumii. Nu de alta, dar un nene din America, pe nume Harold Camping, afirmă sus și tare că sfîrșitul lumii va veni fix în data de 21 mai 2011, adică de Sf. Constantin și Elena. Mi se pare destul de aiurea ca lumea asta să se sfîrșească taman de ziua lu’ nenea Constantin și a lu’ tanti Elena. Dar dacă tovarășul Dumnezeu, aflat cel mai probabil într-o avansată stare de ebrietate, a hotărît să fie așa, noi, muritorii de rînd, chiar nu ne putem opune.
Deranjant nu mi se pare că o să murim, ci că o să murim toți odată. În același timp. Eu, de pildă, nu vreau să mor odată cu Oana Zăvoranu. Sau cu primarul Nicolae. Sau cu Viorel Lis. Eu vreau să apuc să îi văd murind pe cei amintiți mai sus, și asta nu pentru că le-aș dori răul, Doamne-ferește, ci pentru că vreau să văd cît de nașpa vor arăta în sicriu, cu mîinile împreunate și buzele vineții băgate-ntre dinți.
Am consultat oferta agențiilor de turism, dar nu am găsit nimic interesant pentru petrecerea într-un mod cît mai plăcut a sfîrșitului lumii. S-ar putea să fie ceva promoții pe litoral sau la Bran, cu ocazia sfîrșitului lumii, din data de 21 mai 2011, dar eu nici mort nu m-aș duce pe banii mei să mor pe plajă la Mamaia sau la Castelul lui Dracula, darămite viu.
Sfîrșitul lumii din 2012 se anunță mai interesant
Pînă la urmă cred că anul acesta, în 2011, am să fac sfîrșitul lumii acasă. Aș avea bani, la o adică, să rezerv o masă la un restaurant select, dar nu mi-a plăcut că în ofertă nu era inclus și căratul pînă la Morgă. Adică, dacă mor, eu cui rămîn? Ospătarilor, chelnerilor hulpavi care sînt gata să îți fure și bănuțul de pe ochi? Nu, mersi, fac ceva umed și cald pe oferta voastră!
Nu vă ascund faptul că am luat în calcul și următoarea variantă: să aștept sfîrșitul lumii de anul viitor, poate că vor apărea oferte mai accesibile atît la preț, cît și ca destinație. Dacă trecem de sfîrșitul lumii din 2011, eu zic că trebuie să ne gîndim la modul cît se poate de serios unde ne va prinde apocalipsa de la anul, căci dacă pînă și de singura noastră moarte ne batem joc, atunci chiar că nu merităm să mai trăim.
