Mda, antidotul a făcut 12 ani de scrijeleală! Și chiar dacă nu ne iubește toată lumea (ar fi și culmea) probabil că cel mai mare compliment vine de la cei care, deși ne-ar vedea ocupându-ne cu agricultura, recunosc că avem rostul nostru bine definit în presa gălățeană.
Era să uit că antidotul împlinește azi, 3 martie 2020, 12 ani de ființare jurnalistică. Ghinion cu ziua asta de 3 martie. Ce, nu știți? Păi e și ziua tovarășului Iliescu. Căruia, deși este extreeem de neelegant, recunosc, n-o să-i scriem nici anul ăsta vreo felicitare. Dar ne abținem (cu greu) la poantele alea morbide. Măcar atât.
Revenind la scrijeleală. Nu știu cum ne înjurați unii dintre voi, dar eu unul îmi doresc ca noi ăștia patru (Corina Misăilă, Cezar Amariei, Florin Cambir și subsemnatul), care tocim tastatura prin zonă, să devenim la anul cu jumătate de metaformă mai inteligenți. Să pricepem puțin mai mult care ar fi rolul presei. Și să nu scriem niciodată blind. Adică noaptea pe la 1, legați la ochi, cu o sabie ninja în mâini, din spatele canapelei.
Cum ar veni, să pricepem că, împotriva tuturor problemelor care persistă, societatea noastră a apucat-o serios și sperăm ireversibil pe drumul către normalitate. Și în consecință are nevoie de o presă normală. Normal de critică, de vehementă (când e cazul), de acidă și, de ce nu, cu un simț al umorului normal de sănătos.
Să fim sănătoși!
Citește și: Antidotul – un deceniu de scrijeleli! #10anionline!
