Voi ați înțeles ce caută Elena Băsescu (EBA) în Parlamentul European (PE), căci din cîte știu eu acolo nu-s nici mall-uri, nici cafenele de fițe. Nu că restul europarlamentarilor români ar fi mai breji (vezi cazurile Gigi Becali și Vadim Tudor), dar parcă încearcă să păstreze cît de cît aparențele, să nu se facă de bahtalo, cum ar zice un țigan de la mine din cartier.
Elena Băsescu nu are însă astfel de preocupări, nu pare să îi pese că prin acțiunile pe care le organizează provoacă zîmbete, ca să nu zic hohote de rîs. Nu, EBA îi dă înainte, dorind parcă să le demonstreze tuturor că poate atinge culmea penibilului și de trei ori pe zi. Îmbucurător este, totuși, că EBA își dozează efortul și face boacăne mediatice doar o dată la 2-3 luni. Dezolant este însă că Elena Băsescu are un fetiș față de actul cultural, pentru că, în aproape toate discursurile ei din Parlamentul European, abordează teme care includ arta, poezia și, cine știe, mîine-poimîine, sculptura sau teatrul.
EBA, viitorul ministru al Culturii
La cel mai recent eveniment pe care l-a organizat în PE, Elena Băsescu a evocat memoria poetului basarabean Alexei Mateevici, decedat în 1917, la Chișinău, la vîrsta de 29 de ani. Toate bune și frumoase, pînă cînd EBA s-a apucat să o ardă la modul patriotard, să se dea rănită iremediabil în orgoliu de soarta basarabenilor despărțiți de țara mamă, România. Și EBA a început să recite o poezie de Alexei Mateevici, mai exact o strofă, citez: “Limba noastră-i foc ce arde/ Într-un neam ce fără veste/ S-a trezit din somn de moarte/ Ca viteazul din poveste”.
Bre, deci taman EBA, care a inventat alt plural pentru “succes” s-a găsit să țină predici despre poeții reprezentativi, care au părăsit această lume înainte să apuce să scrie măcar un sfert din ceea ce aveau de spus. După ce termină mandatul de europarlamentar, eu propun să fie numită ministru al Culturii.
