Aproximativ 1.500 de oameni urmează să fie daţi afară din ArcelorMittal Galaţi, după închiderea Uzinei Cocso-Chimice (UCC), iar liderii de sindicat ce credeţi că fac? Se bat să-şi ia faţa unii altora la capitolul “mitinguri de protest”. Astfel, o situaţie absolut penibilă va fi înregistrată miercuri, 15 aprilie, la poarta principală a Combinatului. În această zi măreaţă, cele două mari sindicate de pe platforma siderurgică (FSS Metarom şi Solidaritatea lui Tiber) şi-au chemat membrii să vină să protesteze în acelaşi loc, dar la ore diferite. Problema este că mitingurile se vor suprapune pe parcurs, moment în care scandalul poate începe, circul fiind garantat încă de pe acum.
Mai întîi, cei din FSS Metarom au anunţat că miercuri, la ora 14.30 (adică atunci cînd iese lumea din schimbul II), îi aşteaptă pe muncitori să se adune la poarta principală a Combinatului, pentru a protesta faţă de decizia patronatului de a închide UCC şi, logic, de a lăsa sute de oameni fără locuri de muncă. În acest context, Radu Nelu, unul dintre liderii de sindicat din FSS, a dat următoarea declaraţie tîmpită şi lipsită de conţinut: “Toţi siderurgiştii trebuie să înţeleagă că trebuie să lupte, pînă nu este prea tîrziu, pentru a-şi salva locul de muncă şi să nu asiste cu nepăsare la ce se întîmplă cu acest Combinat. Dacă nu vor face asta, atunci îşi merită soarta”. De parcă un miting de protest ar determina administraţia ArcelorMittal Galaţi să revină asupra deciziilor anunţate deja.
Nu a trecut mult timp, căci Gheorghe Tiber de la Solidaritatea şi-a chemat şi el membrii de sindicat la luptă. Dar i-a chemat un pic mai devreme decît cei de la FSS, în jurul orei 13.30, ca să ocupe probabil cele mai bune locuri pentru urlat. Vor fi, aşadar, două mitinguri unul lîngă celălalt, fiecare cu boxele lui, cu microfoanele lui, cu strigăturile lui, dar – nu-i aşa? – pentru aceeaşi cauză dreaptă. Pe de o parte, Tiber va striga de nebun “Jos, Borş!”, iar 50 de metri mai încolo alde Adăscăliţei şi Mircea Scîntei vor urla, probabil, “Afară cu Borş!”. Nu ştiu cum vor proceda televiziunile locale, care, iacătă, se vor trezi că au de acoperit nu unul, ci două evenimente. Mai mult ca sigur, a doua zi, în ziare, liderii celor două sindicate se vor lăuda că mitingul lor a avut mai mult succes, că “al lor” a strîns mai mulţi participanţi, că la “al lor” s-a scandat mai cu talent.
Ura care există de ani de zile între sindicatele din ArcelorMittal se dovedeşte şi de această dată contraproductivă. Nici acum, cînd beleaua pentru muncitori e mai mare ca niciodată, nesimţiţii care s-au cocoţat în fruntea celor două mari sindicate nu au avut puterea să treacă peste orgoliile mărunte care le marchează existenţa.
Cei mai cîştigaţi din toată panarama asta cu mitingurile simultane vor fi, cred eu, muncitorii, care măcar vor şti o treabă: dacă nu le va plăcea mitingul la care au avut bilet, se vor putea muta liniştiţi la celălalt, fără să mai plătească o dată intrarea. E bine, totuşi, că acum au alternativă, că oferta a fost diversificată!
