Bineînţeles că ţara asta nasoală nu putea să fie reprezentată în Liga Campionilor la fotbal decît de un oraş de ţărani care, deşi locuiesc la 40 de km de Bucureşti, habar n-au care-i capitala României.
Or fi oamenii din Urziceni agricultori de treabă, nu zic nu, dar cred că ar trebui să se dedice muncii cîmpului, nu să emită pretenţii la jocul cu chişca rotundă. Şi zic asta pentru că degeaba speră ei că echipa lor de suflet Unirea Urziceni va da măcar un autogol în grupa Champions League, căci nu au nici un motiv să fie atît de optimişti.
Unirea Urziceni a luat bătaie aseară doar cu 2-0 la Sevilla. Îmi pare rău. Aş fi vrut ca Urziceni să fi fost căsăpit, călcat în picioare, umilit măcar cu un 7-0. Pentru astfel de trişori, care nu trag decît un singur un şut pe poartă în 90 de minute – şi ăla dintr-o prostie -, nu am nici un pic de respect.
L-am văzut aseară pe antrenorul Dan Petrescu la costum, răţoindu-se la arbitrul de rezervă, pentru nu-ş ce fază întîmplată la mijlocul terenului. Tîrtanul de Petrescu nu se poate debarasa de proastele obiceiuri dobîndite în Liga I a lu’ Mitică, dar speră că într-o bună zi va ajunge să antreneze Chelsea. Dacă iau în calcul că Dan Petrescu a fost atît de manelist, încît a botezat-o pe fiică-sa Chelsea (după numele echipei unde a jucat un meci da, 10 nu), atunci îi doresc mult succes în cariera de antrenor.
