Acum vreo 10 zile primeam pe adresa de mail a redacției o invitație la deschiderea KodakLens, din partea unei firme de PR, mai exact Tudor Comunication.
Să fie sănătoși mi-am zis, astfel de mailuri vin zilnic pe adresa redacției. Ieri, o duduie de la firma de PR, cu nume predestinat parcă (o chema Mădălina Barbărasă), îmi trimite alt mail. Mă rog, un PR mai agresiv mi-am zis. Asta e, fiecare să-și facă treaba. N-a fost îndeajuns, am primit și un telefon de la doamna Barbărasă în care mă întreba dacă mi se pare interesantă (sanchi!) povestea. I-am spus că nu și ca să nu fie dubii, i-am explicat că mi s-ar părea cu adevărat interesantă dacă ar fi însoțită de un contract de publicitate. Nu de alta, dar de muncă voluntară sîntem sătui.
Numai că pe PR-ista angajată de cei de la Kodak n-o interesa decît să-i confirm că vin la eveniment, probabil ca să poată după aia să spună că și-a făcut treaba. Nu vin, i-am spus sec, pentru că mi se pare un eveniment publicitar.
Ei bine, dacă lucrurile s-ar fi oprit aici, să spunem că ar fi păstrat o aparență profesională. Numai că duduia Barbărasă a simțit nevoia de a plusa. Vă rog să veniți că putem discuta despre o ofertă publicitate la fața locului. Nu mersi, nu vin decît dacă putem avea o discuție în prealabil. Dar Barbărasă nu se lasă și scoate porumbelul. Vă rog frumos să veniți, știți noi sîntem interesați și o să putem discuta despre publicitate chiar înaintea evenimentului.
Bine, îmi zic, deși aveam sentimentul că sînt prostit pe față. Hai să vedem pînă unde merge PR-ul de calitate. M-am prezentat cu 10 minute înainte de începerea lansării și am întrebat cu cine pot discuta. Că doar așa mi se promisese. În cele din urmă o cunosc pe Mădălina Barbărasă și pe Mihaela Raluca Tudor, care s-a prezentat ca fiind Managing Director. Cînd a auzit despre ce e vorba, doamna managing a început s-o dea din colț în colț. Că stați așa, că să vedeți, că ați vorbit cu colega mea, etc. Rămîneți la eveniment și mai vedem, știți noi nu ne ocupăm de publicitate sîntem o firmă de PR. Dar să știți că și eu sînt jurnalistă, am lucrat 8 ani în presă.
Așa o fi, dar situația tindea spre un scenariu absurd, gen Cîntăreața cheală. O întreb dacă pot vorbi cu patronul. Duduile, din ce în ce mai încurcate, recunosc în cele din urmă: știți, de fapt noi v-am invitat la o poveste care este extrem de interesantă și nu există niciun buget de publicitate.
Hai să moară PR-ul din tine, adică m-ai mințit cu bună știință, cu intenția vădită de a mă prosti ca să vin/stau la evenimentul de la care tu-ți tragi niște bani, pentru a te putea justifica după aceea în ochii patronului.
Păi dacă e așa, Tudor Comunication stai jos, ai nota 2. Iar domnii patroni de la KodakLens nu vă mai lăsați aburiți/prostiți de toți “jurnaliștii de brand” din București, care habar nu au cu ce se mănîncă povestea asta cu PR-ul, nu de alta dar după ce că vă iau banii, vă strică și imaginea. Iar o lentilă o dată spartă, credeți-mă că nu mai bună de nimic.
V-aș fi povestit cum a fost lansarea dar nu am stat la eveniment. Deh, eram amețit de calitatea PR-ului.
No comment!
Partajează
