Da, există şi aşa ceva. M-am gîndit s-o public, nu atît pentru poezelă în sine, ci pentru că vreau astfel să demonstrez că există oameni atît de disperaţi încît au ajuns să scrie poezii despre Boc. Cu rimă chiar. Pentru cine nu ştie, Boc e personaju ăla care atunci cînd era mic (n.a. de aici am putea trage concluzia că Boc a fost chiar mai mic decît mic) lua bătaie (vorba lu’ Vadim) cu cureaua de la ceas. Lectură plăcută.
A-nceput de ieri s-apară
Câte-o groapă de rahat.
Vremea s-a mai îmbunat,
Străzile-au rămas prin ţară
Ca la sat.
Sunt tranşee, nu şosele
Nu poti circula deloc
Căci sunt gropi din loc in loc
Mari cat să-l ascunzi in ele
Şi pe Boc.
Şi când plouă toate-au apă
Nu se vede, dar precis
Că se-ascunde un abis
Cam in ori-şi-ce băltoacă
E de vis.
Nu şoferii sunt miopi
Când conduc. Ci trebui spus,
C-au o mare vină-n plus:
Şi sunt “proşti de dau in gropi”
Cei de sus.
Zici ca merg pe-altă planetă
Avem gropi ca-n cimitir
Nu le treci nici dac-ai TIR.
Si voi vreti rovinietă?
Hai sictir !
