Un grup de japonezi a ajuns la Galați. Nu se știe cum au reușit asiaticii această performanță având în vedere că infrastructura modernă se termină la sute de kilometri distanță de oraș. Cum, necum, ei au răzbit și, după ce ne-au trecut pragul, au avut noroc că nu i-au mâncat țânțarii și câinii fără stăpân. Turiștii au făcut sacrificii fiind convinși de aplicația idilică și edilitară Galați City.
Arată bine aplicația municipalității gălățene. Galațiul este descris ca un colț de rai care se învârte după soare, toarce sub lumina lunii și prosperă sub cârmuirea înțeleaptă a conducătorilor actuali. Probabil, aplicația a ajuns și sub nasul japonezilor despre care vă povesteam. Așa cum procedează turiștii cu ochii oblici, ei au încercat să se fotografieze în centrul orașului. Nu au reușit din cauza boschetelor uriașe și a prafului ridicat din șantierul de la Spicu.
Turiștii au plecat pe aleea de la P-uri spre faleză și, după ce s-au împiedicat de câteva ori în gropile și țânțarii de pe parcurs, au ajuns pe faleză. A urmat mult dorita ședință foto și inevitabila întrebare despre plimbarea pe Dunăre. Răspunsul îl știți: la Galați nu prea există așa ceva, singurele croaziere fiind la cheremul și la prețul unor operatori privați. Speriați de prețurile de Miami, japonezii au luat decizia să meargă la plaja de pe malul Dunării ca să facă baie, ca să se bronzeze, pentru că așa scrie în aplicația „Galați City” a Primăriei Galați
Bineînțeles, am inventat grupul de turiști. Ce să caute niște japonezi la Galați, ce să caute orice fel de turist la Galați? De fapt, stăm și ne întrebăm ce căută oamenii în acest oraș? Pe cei care au contracte cu statul și pe cei angajați de partid la Primărie și în alte părți îi înțelegem, dar restul ce naiba caută în oraș?
