România nu a fost niciodată o forță în hochei, însă orgoliile dezvoltate în jurul acestui frumos sport sînt atît de mari, de zici că noi, românii, am deține cel puțin 5 titluri mondiale.
Hocheiul de pe la noi este unul de mitici, cu jucători rudimentari care cu greu pot face o preluare corectă. Ăsta ne este nivelul, nu trebuie să fim supărați pe nimeni.
Atîta putem, în condițiile în care hocheiul (și sportul, în general) este subfinanțat în România, iar cei care conduc destinele hocheiului românesc sînt, generic vorbind, niște habarnagii puși pe japcă.
Dacă România a ajuns să tremure, pe teren propriu, înaintea unui meci cu Australia, țară care a descoperit de curînd hocheiul, înseamnă că ne aflăm într-un regres alarmant.
În această seară, România a învins cu 5-1 pe Australia și și-a asigurat practic locul 1 în grupa „desculților”, deci implicit și promovarea în eșalonul superior, acolo de unde retrogradase anul trecut.
Am urmărit cu atenție, de la fața locului, meciul din această seară.
A fost un meci slab, intens disputat, pe alocuri încrîncenat, dar de slabă factură tehnică.
Și atenție, în această seară am văzut pe gheață cele mai bune echipe din grupă: România și Australia. Parcă te-ai aștepta la ceva mai mult de la niște băieți care practică hocheiul (cazul românilor) de mai bine de 20 de ani și care din asta își cîștigă existența.
Cînd colo, cum ziceam, unii nu sînt în stare să facă o preluare ca lumea. Nu este cazul să dăm nume, căci nu ne propunem să facem nimănui un proces de intenție, ci doar constatăm că avem un hochei de mitici, dar cu pretenții cît casa.
Vestea bună, dacă putem zice așa, este că naționala de hochei U18 (sub 18 ani) a României face un turneu mondial foarte bun la competiția care se desfășoară zilele acestea în Coreea de Sud, ceea ce ne dă speranțe că, peste 4-5 ani, România ar putea avea o echipă competitivă și la seniori, care să nu mai facă naveta între diviziile campionatului mondial.