Pe zi (săptămînă, etapă) ce trece, Oțelul Galați îmi pare nu doar o echipă din ce în ce mai obosită, ci și blazată. Nu știu, parcă jucătorilor Oțelului li s-a șters memoria sau așa ceva și au uitat să joace fotbal. De la Gabi Paraschiv nu poți să emiți cine știe ce pretenții, pentru că acest om, pe lîngă faptul că are aproape 35 de ani, și-a făcut cu vîrf și îndesat datoria față de Oțelul, meritînd fiecare bănuț din contractul său ca jucător. Râpă văd că și-a cam luat-o-n cap de cînd a fost convocat la echipa națională, ajungînd să fie făcut muci pe banda stîngă de fotbaliști de mîna a doua de la Petrolul, Chiajna sau Brașov.
Este o enigmă pentru mine cum a reușit Oțelul Galați să ia puține goluri în campionatul trecut, avîndu-l în poartă pe Grahovac. Și nu, nu este vorba doar despre meciul cu Brașov din această seară (scor 1-0 pentru gălățeni), cînd Grahovac s-a comportat ca vecinul meu de la etajul doi, care joacă fotbal duminica la Școala 13 “cu băieții”, pe-o navetă de bere. Grahovac nu este portar, ci mai degrabă atacant sau maseur, căci văd că îi place să fugă pe teren de nebun.
Săptămîna viitoare, Oțelul își va afla adversarele din grupele Ligii Campionilor. La cum a jucat în primele 4 etape din campionat și cu Grahovac în poartă, Oțelul are toate șansele să intre în istoria Ligii Campionilor drept echipa care a luat o basculantă de goluri, fără să înscrie vreunul. Mă, orice s-ar întîmpla, o singură chestie ar trebui să aibă grijă cei de la Oțelul să nu se întîmple: să nu ia gol de la mijlocul terenului sau din corner. În rest, Dumnezeu cu mila!
