Este minutul 70 al meciului România-Luxemburg, desfășurat la Piatra-Neamț, deci pe teren propriu, scorul este 2-1 pentru noi, iar unul dintre comentatorii de pe TVR scoate din el o frază care mă lasă mască: “Acum este momentul să facem posesie, să ținem mingea cît mai mult, să nu îi lăsăm pe cei din Luxemburg să preia controlul balonului”.
Așadar, în asemenea hal am decăzut, încît am ajuns să driblăm fotbalul în fața unor amatori din Luxemburg. Să avem posesie, eventual să trimitem mingea cît mai des în tribune, să facem mai multe faulturi la mijlocul terenului, să fragmentăm jocul, important este să nu îi lăsăm să se apropie de poarta noastră, căci ați văzut că e belea. Am luat un gol de poveste, primul gol marcat de ospătarii din Luxemburg în această campanie de calificare. Acum 5-6 ani îi băteam cu 7-0 pe cei din Luxemburg, în deplasare, acum ne mîndrim că nu am luat mai mult de două goluri de la ei, pe teren propriu. Nefericitul Mutu mai are un pic și devine erou national, pentru că a salvat România de la un eșec în fața Luxemburgului.
Singurul care pare să nu conștientizeze penibilul situației este antrenorul Răzvan Lucescu, care încă mai susține că avem șanse de calificare. Da, de acord, sîntem în cărți, cu condiția să nu se prezinte Franța la meciul de la București și să cîștigăm cu 3-0 la masa verde. A, și încă ceva: prima partidă în care nu a jucat Florescu în aceste meciuri de calificare la Europene a coincis cu prima victorie a României. Așadar, Răzvan Lucescu este un mare antrenor, ce dracu!
