Mi se par de căcat cei care îşi sărbătoresc o zi a lor, în afară de onomastică sau de ziua de naştere. Ilogica lumii în care, din păcate, avem ghinionul să trăim face ca orice grup care cuprinde mai mult de cinci persoane să aibă o zi a lui. Există Ziua Îndrăgostiţilor, Ziua Antifumat, Ziua Siderurgistului, Ziua Bicicliştilor, iar în curînd s-ar putea să apară Ziua Celor Care Fac Labă Cu Piciorul Drept.
Mîine (luni) este Ziua Femeii. Zi în care toate purtătoarele de ţîţe lăsate, acele urîte pe care îţi este jenă să le saluţi, dar cărora, din politeţe, le arunci un “Bună ziua!” în scîrbă, se vor căca pe ele că este ziua lor. Se vor extazia, îşi vor da telefon unele altora şi îşi vor ura “La mulţi ani”, căci nu ştiu dacă aţi observat, dar urîtele trăiesc mai mult decît astfel de femei. Nu ştiu cum va fi mîine, 8 Martie, căci Ziua Femeii cade într-o zi de luni, dar dacă pica, de exemplu, sîmbătă era literă de lege: naşpetele se duceau la striptis. Aşa cum ţăranii de oraş se îmbată ca porcii, de 9 martie, pe motiv că este Ziua Bărbatului, aşa şi urîtele merg să se umecteze în grup, privind nişte stripări epilaţi pe cur.
Alea care nu au bani se striptis vor merge cu siguranţă într-un restaurant, unde vor băga în ele ca spartele (doar au plătit meniul, ce mama mă-sii!), iar a doua zi se vor întreba din ce cauză le-a crescut curul cît noptiera, căci şunca de pe abdomen nu le mai deranjează de mult.
