Nu, Galațiul nu este un oraș de cocalari, de tîrtani obosiți, aduși cu rata de la țară ca să construiască mizeria Sidex. Nu, Galațiul este un fel de Las Vegas, pe care din păcate nu îl vede nimeni, de parcă ar fi ascuns pe hartă.
Noroc că mai există și altfel de țărani, cărora le curge nisip din buletin atunci cînd merg să ridice alocația copiilor, care țin morțiș să își aducă prinos de recunoștință celui care odată le-a fost conducător iubit, pe numele lui Eugen Durbacă.
Cine altcineva a mai dat mii de autorizații de construire de garaje pe spațiul public (care, teoretic, aparține tuturor), în afară de Eugen Durbacă? E, nu era normal ca acest demers civic, acest sacrificiu suprem făcut de tovarășul democrat Eugen Durbacă să fie răsplătit cumva? Și nu oricum, ci scris cu litere cu sînge albastru, fix pe ușa garajului ridicat deamboulea, fără autorizație, pe vremea cînd Durbacă tăia și spînzura în orașul ăsta pe care tot mai mulți fraieri se încăpățînează să nu îl părăsească.
