Mă gîndeam aşa, ca prostul, cît de bine şi-au aranjat unii ploile, găsindu-şi serviciu la stat. Este vorba despre acei trîntori de anvergură, putori de excepţie, care o ard aiurea prin administraţia publică locală, nefiind nevoiţi să facă nimic.
Mă întreb de ceva vreme la ce foloseşte prefectul. Adică, pentru a muta discuţia din plan general în concret, care-i treaba cu Claudiu Brânzan, ce fel de mangal freacă el în cîmpu’ muncii? Oficial, cică prefectul (oricare ar fi el) trebuie să vegheze la respectarea legii în teritoriu. Un stereotip, o expresie de căcat, o formulare fadă, care nu spune nimic. Care lege, care teritoriu şi, mai ales, ce respectare? Nu am deloc senzaţia că graţie lui Claudiu Brânzan legile nu mai sînt terciute în oraşul ăsta! Mai degrabă aş afirma că Brânzan este garantul nerespectării legii, fiind printre primii care s-ar combina la o inginerie financiară sau un tun cu terenuri.
E clar că Brânzan nu are de muncă la serviciu. Pe bune, ce naiba să facă Brânzan în afară de a merge la inaugurări sau să participe la nu’ş ce şedinţe şi comisii de dialog social, cu rol consultativ? Cînd are loc un miting de protest în Galaţi, Brânzan prinde brusc rol în piesă. Şi asta pentru că, în 120% din cazuri, după ce urlă ca fraierii în faţa Prefecturii Galaţi, protestatarii merg la prefect şi îi înaintează un memoriu cu nemulţumirile lor. Îmi şi imaginez cam cît sictir are în el Brânzan la astfel de faze. Adică iar trebuie să primească un grup de flămînzi disperaţi, să le asculte păsul, după care să facă informare la Guvern, pe cale ierarhică? Păi, ce să-i faci, aşa scrie în fişa postului, deci Brânzan trebuie măcar să mimeze interesul faţă de problemele protestatarilor.
După ce a trimis informarea la Bucureşti, prefectul Brânzan îşi poate pune elegant palma în cur, căci deja nu mai este problema lui ce se întîmplă cu fraierii care au urlat sub balconul său de la prefectură.
Lipitorile Păun şi Florea
Nu era de ajuns că prefectul este la fel de util ca zahărul pentru diabetici. Statul român a prevăzut ca prefectul să aibă doi subprefecţi în subordine, care să-i poată ţine locul în momentele în care nu este nimic de făcut în prefectură. La Galaţi, subprefecţi sînt Cosmin Păun şi Paul Florea (ambii PDL Galaţi). Din februarie-martie 2009, de cînd au fost învestiţi în aceste funcţii, Păun şi Florea o freacă cu spor, de stau şi mă întreb cu ce ocazie iau ăştia doi leafă? Dacă Brânzan ar putea, la o adică, să se screamă şi să găsească un sfert de argument ca să-şi justifice salariul, Păun şi Florea nu au nici o şansă. Aşa cum nu au avut nici foştii prefecţi Aurica Luchiniuc şi Vasile Curduman. Ăsta din urmă, Curduman, nu a avut nici o ieşire publică în cei 4 ani de mandat. Nu s-a ocupat de nici un proiect, nu a fost prezent nici măcar la o amărîtă de inundaţie în judeţ – nimic, frate! Paul Florea continuă “munca” lui Curduman, lucrînd de zor la un ciorap!
Organigrama din astfel de instituţii perfect inutile este pe cît de prost gîndită, pe-atît de stufoasă. O armată de şefi, şefuleţi şi alţi atîrnători sălăşluiesc în Prefectura Galaţi, pe bani frumoşi – de la 35 de milioane de lei vechi în sus. Indivizi care nu au trasate criterii de performanţă, nu sînt ameninţaţi de disponibilizări şi nici nu trăiesc cu teama că nu-şi vor lua lefurile la timp. Au absolvit Facultatea de Trîntori, iar acum aşteaptă să iasă la pensie ca şefi.
