Aha, v-am prins sugativelor din banul public! De fapt, nu eu v-am prins, ci nen-tu Boc, ăla de conduce guvernul cu acelaşi nume. După cum se ştie, în şedinţa din 30 decembrie 2008, Guvernul Boc a adoptat o ordonanţă de urgenţă care spune clar: persoanele care s-au pensionat şi ulterior s-au reangajat la stat va trebui să se mulţumească fie cu salariul, fie cu pensia. Altfel spus, pensionarii care au acum serviciu la o instituţie de stat sînt obligaţi să aleagă între pensie şi job. Şi asta cît mai repede, în cel mult 30 de zile.
Există şi în Galaţi o sumedenie de atîrnători la banul public, care ani de zile au halit o pensie dolofană, pe lîngă salariul luat de la stat, drept recompensă că veneau la serviciu. Atît astăzi, cît şi în zilele următoare voi încerca să întocmesc o listă cît mai cuprinzătoare cu nume ale acestor trîntori ocrotiţi pînă mai ieri de o lege proastă, din 1999, care a permis tinerilor pensionari din Poliţie, Armată şi Justiţie să rămînă în continuare în sistem, pe lefuri supraponderale.
În Curtea de Apel Galaţi am identificat trei judecători pentru care boieria s-a terminat. Este vorba despre judecătorii Angelica Ciobotaru, Ion Ioneci şi Sarmisegetuza Tulbure. Toţi trei sînt pensionari şi, după cum reiese din datele postate pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), sînt încă în activitate. Cum au reuşit cei trei magistraţi să aibă atît pensie, cît şi salariu atîţia ani de zile? Simplu: după ce au împlinit vîrsta de pensionare (plus vechimea necesară), ei au făcut o cerere la CSM prin care solicitau ca, potrivit legii, să poată activa în continuare pe postul din care tocmai se pensionaseră. Cererile le-au fost aprobate, căci CSM-ul este un organism care protejează magistraţii, aşa cum procedează Colegiul Medicilor cu doctorii, chiar şi cînd aceştia îşi uită bisturiul în burta pacientului.
Dacă nu ar fi apărut OG dată de nenea Guvernul Boc, judecătorii Ciobotaru, Ioneci şi Tulbure puteau rămîne în sistem pînă la 75 de ani, adică mai bine de zece ani după ieşirea la pensie. Acum treaba s-a nasolit. Să o luăm, de exemplu, pe madam Ciobotaru. Alăturat aveţi două extrase din declaraţia ei de avere, de unde rezultă că magistratul-pensionar Ciobotaru a avut, în 2007, un salariu total de 108.881 RON ( 1 miliard şi ceva de lei vechi). Acelaşi magistrat Ciobotaru declară că, tot în 2007, a avut o pensie de doar 56.208 RON (562 de milioane de lei vechi), adică jumătate din cît a încasat cu titlu de leafă. În aceste condiţii, la ce va renunţa oare judecătoarea Ciobotaru? Păi, logic ar fi să renunţe la pensie, dar nimeni nu îi garantează postul de magistrat pînă la împlinirea vîrstei de 75 de ani.
Gheorghe Dîrjan, fost miliţian de nădejde în Republica Socialistă România, este un alt individ care trebuie să dea cu zarul, pentru a alege pensia sau locul de nemuncă. Transformat în poliţist după decembrie ’89, col. Dîrjan s-a pensionat în 2005, ca să nu fie dat afară pentru potlogăriile făcute. Dîrjan şi-a găsit rapid culcuş la Poliţia Comunitară Galaţi, acolo unde în prezent este director adjunct, pe un salariu de încadrare de 25 de milioane de lei net. Fără îndoială, însă, pensia lui Dîrjan este mult mai mare decît leafa de comunitar, deci în cazul lui alegerea nu este atît de dificilă. Mai greu va fi pentru Dîrjan dacă va decide să continue la Poliţia Comunitară. În această situaţie, el va trebui să returneze cele 20 de salarii compensatorii pe care le-a primit în momentul în care a trecut în rezervă, sumă ce depăşeşte lejer jumătate de miliard de lei vechi. Or nu cred că Dîrjan, fie el şi miliţian sadea, este atît de idiot încît să prefere pulanul comunitar în defavoarea sutelor de milioane luate moca de la stat.
Vom reveni.
Trei judecători şi-un miliţian din Galaţi au pus-o de mămăligă
-->