Sărbătorile Galațiului, tradiție, Tîrgul de Sfîntul Andrei, meșteri populari, obiceiuri, datini. Toate pe hol la mall. Ce nu-i bine? Mai o șaorma, mai un parfum, o geantă de fițe, linguri de lemn, icoane, lenjerie intimă, ceramică tradițională de Horezu, Pull &Bear, lemn cioplit din Vîlcea și Colibași, LC Waikiki, țesături, ii, costume și ștergare, Meli Melo deco, și lista poate continua.
Poate nu știți ce-s ăia romallani? Stați calmi că nu-s extratereștri. Sînt ultima fiță în materie de meșteri populari, aruncați în mijlocul mall-ului de o duduie care a ajuns director la Centrul Cultural din întîmplare sau poate pentru că i-a plăcut la viața ei turta dulce.
Bun, înțelegem că unii sînt entuziasmați că pe ulițele din Galați s-a făcut în cele din urmă un mall, cu tot cu cinematograf, dar ce vină au tradițiile și meșterii populari? E aevărat că în cele XVII ediții meșterii au fost plimbați prin cele mai umblate trotuare. Dar chiar așa?
O să-mi spună unii că în mall e cald și nu mai tremură meșterii populari de frig. Păi despre asta e vorba în propoziție? Serios, dacă ăsta e argumentul mai bine tîrgul ăsta era organizat de Calorgal sau Electrocentrale. Nu?
Și dacă o ținem așa, parcă văd că în următorii ani o să aducem la mall și niște moaște. Ce, n-ar fi frumoasă o coadă la mall, printre branduri de branduri cu scopul de a ne mai întări credința? Nu merge să fim înțoliți și în tendințe, dar și împliniți spiritual? Scenariul ar fi simplu.
Vii la mall, bagi rapid un KFC, razi un starbucks de întărire, stai la coadă la moaște, pupi tot ce prinzi și la urmă vezi și-un film, cu floricele și tot tacîmul. Un adevărat cockteil fițocreștin. Cum ar veni: tradiție și împlinire curată!