Atunci cînd nu pune bariere pe domeniul public, Răzvan Avram organizează cu Centrul Cultural “Dunărea de Jos” tot felul de acţiuni răsuflate.
Centrul Cultural a anunţat că la deja celebrul Tîrg al Meşterilor Populari vor participa 40 de meşteri populari. Bine, bine, dar cine oare îl mai crede pe Răzvan Avram atunci cînd spune ceva? Se pare că nici angajaţii Centrului Cultural care sînt din ce în ce mai nemulţumiţi de genialele soluţii de management propuse de Avram pe timp de criză.
În realitate, organizatorii au strîns pe uliţa dintre P-uri, cum mergi spre Elice, vreo 20 de aşa zişi meşteri populari, dintre care vreo 10 erau deghizaţi în ţigani. Sau rromi, cum preferaţi. Spun că erau deghizaţi pentru că eu nu cred că e posibil ca aşa mulţi ţigani să fie prezentaţi drept meşteri populari de o instituţie serioasă cum e Centrul Cultural.
Nu am nimic cu ţiganii, dar nu prea pot să pricep cum de a devenit alambicul obiect tradiţional românesc. Să fi devenit artă populară cratiţele şi ulcelele făcute din aramă de ţigani, inelele, brăţările sau fustele viu colorate decorate cu bani din haur şi hargint?
Restul de obiecte populare erau fie obosite, fie chicioase. Ceva farfurii şi ulcele făcute parcă la normă, un stand de icoane care arătau de parcă n-aveau niciun Dumnezeu, un soi de cămeşi tradiţionale ce păreau importate de la turci, o masă şi nişte scaune ce păreau de pe timpul lui Pazvante Chiorul, un fel de păpuşă Barbie încinsă la brîu cu tricolorul românesc şi cam atît. Atmosfera a mai fost cît de cît salvată de dansurile populare prestate de băieţii şi fetele de la Ansamblul Folcloric “Doina Covurluiului”.
