Un banc vechi spunea că asemănarea dintre un cîine și un inginer e că ambii au o privire inteligentă, dar nici unul nu știe să se exprime.
Am surprins azi doi gălățeni și doi cîini uitîndu-se cu mare nedumerire la un panou electoral. Îl fixau de parcă era vreun Rene Magrite sau vreo artă dadaistă, neînțelegînd nimic din ce se întîmpla acolo. Și nu vă imaginați că politicienii aveau vreun mesaj abscons, ci pur și simplu și-au etalat cu nesimțire care pe unde au găsit loc liber afișele electorale pline de mesaje etichetă, adică goale de conținut.
La o scurtă analiză a panoului ai senzația că afișele electorale au învățat să dea din coate, să tragă scaunul de sub fund colegilor și să se lipească natural pe locul altuia. Dar dincolo de afișele lipite cu nesimțire alandala, mă întreb și eu ca și gălățenii care privesc nedumeriți desfășurarea asta grotescă de forțe, ce dracu au avut în cap politicienii? Căci băieții ăștia care apar pe afișe, mîndri sau în blugi, au plătit niște puști să le lipească mutrele/siglele pe panou. Iar felul în care au fost lipite cred că descrie exact atît ceea ce e în mintea lor, cît și nobilele lor intenții.
Cred că dacă electoratul ar avea puterea, la modul real, nu le-ar da la niciunul notă de trecere și i-ar lăsa repetenți la ei în partide.