Asistenții personali (în cele mai multe cazuri chiar mamele) care au grijă de un copil cu dizabilități nu au voie să se îmbolnăvească. Dacă au totuși tupeul să o facă, copiii primesc de la stat, cam la fel ca la maneliști, bani și dedicații speciale de încurajare.
Sistemul n-are cu ce să ajute! Deși sume importante se duc de la buget către instituțiile în cauză, acestea dau lasciv din clavicule când vine momentul să facă efectiv ceva. Se declară neputincioase și răspund cu: ”c est la vie”, precum spunea latinul Goethe. La fel cum nu au putut ajuta nici in cazul Alexandra. Și în cazul copiilor cu dizabilități instituțiile abilitate par mult mai handicapate decât copiii pe care ar trebui să-i ajute.
Despre povestea asistenților personali ai copiilor cu dizabilități am mai pomenit. Ei sunt Cenușăresele de serviciu. Sunt prost plătiți și obligați (de viață și de nepăsarea statului) să țină locul unui personal specializat.
Sunt situații dureroase, uneori inumane. De cele mai multe ori, copiii pe care îi îngrijesc (propriii lor copii) au dizabilități psihice și sunt violenți. Un pericol pentru ei și pentru cei din jurul lor.
Situația despre care vorbim astăzi pare una fără rezolvare. Ce se întâmplă în cazul în care asistentul personal are nevoie de zile de spitalizare, intervenție chirurgicală sau orice altă problemă de ordin medical? Ce se întâmplă cu acel copil, cine are grijă de el în acea perioadă?
După ce am avut discuții cu câteva mămici aflate în astfel de situații, am întrebat atât Protecția Copilului, cât și Direcția de Asistență Socială cum intervin în astfel de cazuri. Ambele instituții trebuie să aibă un rol în piesă: Protecția Copilului protejează copilul, iar Direcția de Asistență Socială este angajatorul asistentului personal. Ne-am gândit că undeva vom găsi răspunsul la întrebarea:
- În situația în care un asistent personal (mama, familie monoparentală) al unui copil cu dizabilități necesită îngrijiri medicale de specialitate (internare în spital) și este în imposibilitate de a îngriji copilul pentru o perioadă determinată, care sunt procedurile DAS/DGASPC pentru această speță, privitoare la copil?
Sistemul n-are cu ce să ajute! Au spus clar, să ne intre bine în cap și să nu avem așteptări.
Ambele instituții ne-au răspuns în urma unor sesizări în baza Legii 544! Numai că niciuna nu ne-a lămurit, n-a știut să spună concret ce soluții le oferă. Soluții clare, aplicabile, nu vorbe goale!
DGASPC Galați (Protecția Copilului) ne spune că asistentul personal al copilului cu dizabilități este angajatul primăriei de la domiciliul minorului. Deci acolo e soluția. Un lung de linie transmis ca o ușurare. O plimbare de responsabilitate, deși la mijloc este vorba de un copil. Iar Protecția Copilului parca cu asta se ocupă, nu? Dar au spus cu subiect și predicat că nu e treaba lor.
La Direcția de Asistență Socială, treaba e și mai complicată. Soluțiile pe care le pun la dispoziție, conform răspunsului primit, sunt:
- Angajatorul (Primăria Galați) are obligația de a asigura un înlocuitor (dacă are, ceea ce nu prea se întâmplă, pentru că fiecare asistent personal are propriul său copil cu dizabilități de îngrijit).
- Persoanei cu handicap grav i se acordă indemnizația prevăzută la art. 43, Legea 448/2006 (ce să facă minorul cu indemnizația? Cum se îngrijește singur, când el e dependent de mama/asistentul personal?)
- Găzduirea într-un centru Respiro. Cu precizarea că pe raza municipiului Galați nu există decât centru Respiro pentru adulți. Nu și pentru copii.
Ce soluții avem, deci, de la cele două instituții? Niciuna! Sistemul n-are cu ce să ajute! Este un fel de: te descurci cum poți și roagă-te la Dumnezeu să nu te îmbolnăvești!