Cinci copii matratați de bunicii care îi aveau în plasament familial, timp de 10 ani, sub umbrela Protecției Copilului
10 ani de calvar pentru 5 copii. Pare un film de groază, desprins din timpurile orfelinatelor comuniste. Însă este realitatea pe care cinci copii au trăit-o timp de 10 ani.
În tot acest timp au suportat scandaluri, bătăi, mâncare raționalizată și monitorizare video non-stop. O viață de coșmar.
Povestea celor cinci copii a devenit una tragică, din momentul în care, fără știrea și acceptul mamei au fost aduși din Spania în România. Aici au fost dați în plasament bunicilor paterni, la solicitarea tatălui, închis la acel moment.
Bunica, N.M, în vârstă de 70 de ani, precum și soțul acesteia, R.M. E., în vârstă de 60 de ani și-au asumat creșterea și educarea celor cinci minori, primind în schimb sume frumoase.
DGASPC Galați avea obligația să monitorizeze plasamentul. În loc de creștere și educare copiii au primit bătăi și umilințe.
Cum a acordat DGASPC plasamentul celor cinci copii care urmau să stea toți într-un dormitor, nu se știe. Căci normele pe care tot ei le invocă de dimineața până seara spun cu totul altfel despre condițiile de acordare a plasamentului.
Dar în situația celor cinci copii DGASPC Galați nu a avut nicio problemă să încalce Ordinul nr. 26/2019 privind aprobarea standardelor minime de calitate la acordarea plasamentului.
Pe parcursul celor 10 ani copiii au crescut într-un mediu viciat, cu scandaluri, bătăi, limbaj trivial și amenințări. Mai mult, nu au avut niciodată voie să ia legătura cu mama naturală, care se afla în Spania.
Unul din copiii care a încercat de mai multe ori acest lucru, G.H.C.A. a fost crunt pedepsit pentru îndrăzneală. A fost privat de dreptul de a avea telefon, dreptul de socializare cu cei de vârsta lui, ba chiar nu avea voie să mânânce fără voia bunicii.
Și a fost permanent certat, umilit și bătut pentru orice. La fel ca și frații lui mai mici.
”Nu te mai suport de nicio culoare, nici să îți aud vocea! Nu ai voie să mânânci fără știrea mea! Mânânci cât îți dau eu!”
Bunica minorilor, N.M. (video)
Așa cum se observați în galeria foto atașată, cei cinci copii stăteau într-un dormitor, cu paturi suprapuse, unde nu aveau loc pentru nimic. Temele și le făceau pe genunchi, în pat.
Un dormitor standard de apartament, de cel mult 15 mp. Nici vorbă de intimitate, mai ales că erau patru băieți și o fată. Intimitate care era oricum încălcată prin prezența camerei de supraveghere din dormitorul lor, prin care bunica îi urmărea tot timpul.
10 ani de calvar pentru 5 copii. Bătăi și scandaluri în loc de o vorbă bună și o mângâiere!
Un fel de pușcărie, ca și stil și condiții de viață. Așa și-au petrecut copilăria cei cinci copii, sub monitorizarea atentă a Protecției Copilului Galați.
N-ai spune, gândindu-te la o femeie de 70 de ani, că e capabilă și are inimă să fie atât de violentă! Dar realitatea ne demonstrează că se poate. Bunica de 70 de ani poate fi văzută cum dă cu sete în copii, folosind o curea.
Se pare că managerului de caz al DGASPC Galați, M.T., precum și psihologului DGASPC Galați, A. C. nu au găsit nicio neregulă în acea casă.
Nu de alta dar dacă ar fi constatat ceva în neregulă, în urma controalelor, ar fi impus bunicilor să facă modificări în stilul de viață al copiilor. Mai mult, ar fi sesizat și Poliția cu privire la abuzurile fizice și psihice din partea bunicilor.
Dar, nu! Timp de 10 ani Protecția Copilului Galați a fost mută și oarbă la calvarul prin care treceau acești copii! Nimeni nu a văzut nimic în neregulă deși bătaia și scandalurile erau mic dejun, prânz și cină în acea familie.
Doar v-am spus că Protecția Copilului nu-i mai protejează pe minori, ci pe agresorii lor!
La fel ca în cazul Alexandrei, rapoartele lor au fost, probabil, ca un crin alb de curate. Altfel nu se explică de ce nu au sesizat nici un organ că acei copii sunt maltratați? Mai ales că minorul G.H.C.A. declarase la Protecția Copilului că sunt probleme cu bunicii.
Am luat legătura astăzi cu Tania Calcan, purtător de cuvânt al DGASPC Galați, încercând să aflăm de ce au lăsat acești copii să fie chinuiți timp de 10 ani. Ca de obicei, aceasta a dat din umeri, pe sistem habarnist, spunând:
Nu știu absolut nimic. Pe managerul de caz nu îl întreb, îl las să își facă treaba.
Care treabă? Pe cea pe care nu și-a făcut-o timp de 10 ani, probabil, căci acum e tardiv.
În urma plângerilor făcute la Secția 4 Poliție, de către mama copiilor, bunicii au fost audiați și copiii, în sfârsit, preluați de lângă bunicii agresori. Dar despre aceste aspecte, care nasc și ele multe întrebări, în materialul de mâine.
(N.R. – Materialele foto și video pot fi reproduse doar cu citarea sursei)