Asistentul personal este un angajat prost plătit, dar muncit ca un sclav, adesea în condiții de risc.
Sporul pentru condiții periculoase? Altă dată! Cam așa le-a spus Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) mamelor ce au în îngrijire copii speciali, cu dizabilități, adesea violenți din cauza afecțiunilor psihice de care suferă.
Decizia nr. 23 în dosarul nr. 2391/1/2023.
Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba-Iulia şi, în consecinţă:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 448/2006 şi a prevederilor Anexei nr. 9 pct. IV lit. A, subpunctul 2 din Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 pentru aprobarea Regulamentului – cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în Anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, stabileşte că asistentul personal nu beneficiază de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare. Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 noiembrie 2023.
Asistenții personali sunt acele persoane care îngrijesc o persoană cu handicap (indiferent de gradul lui). De cele mai multe ori aceștia sunt părinții copiilor încadrați cu grad de handicap. Copii care au nevoie de supraveghere permanentă. Cele mai grave cazuri sunt cele în care dizabilitatea are legătură cu una sau mai multe afecțiuni psihice. În aceste cazuri munca lor devine cu atât mai dificilă.
Patologiile psihiatrice schimbă cu totul modul în care poți îngriji un copil cu nevoi speciale. În acest cadru mama, pe post de asistent personal, trebuie să facă față tuturor aspectelor ce țin de patologia psihiatrică a unui copil cu dizabilități.
Sporul pentru condiții periculoase? Se mai amână
ICCJ consideră că aceste mame, angajate ca asistenți personali, nu au nevoie de spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu aceste cazuri, exemplificăm. Dacă un copil are un episod hipomaniacal violent, pe fondul unei afecțiuni psihice, dacă stă scris în fișa lui medicală că este un pericol pentru el și pentru cei din jur, asta e. Mama nu are decât să se descurce. Pentru că statul nu recunoaște că acolo ar fi un pericol pentru ea.
Sunt, din păcate, foarte mulți copii în astfel de situații medicale. Iar statul le spune, persiflant, mamelor: descurcați-vă! ICCJ nu le-a recunoscut gradul de pericol în care se află.
Altor salariați la stat, de exemplu, li se dă spor de praf, spor de calculator, spor de suprasolicitare neuropsihică, mai ales! Dar un copil cu dizabilități nu necesită, din punctul lor de vedere, solicitare neuropsihică.
Angajatorii acestora sunt primăriile, cu care asistentul personal încheie un contract de muncă. Salariul unui astfel de asistent personal, având în grijă un copil încadrat cu grad de handicap și patologii psihiatrice este infim. Vorbim de 2304 lei salariul net pe care legiuitorul l-a stabilit pentru asistentul personal. Programul său este ca al oricărui angajat al sistemului de stat: 8 ore pe zi, 40 de ore pe săptămână. Așa scrie pe contractul de muncă.
De aici însă încep diferențele.
- Oricare angajat la stat poate face grevă pentru mărirea salariului (și am văzut destule în decursul anilor). Asistentul personal nu prea poate, pentru că în grija lui se află o persoană total dependentă de acesta.
- Orice angajat al statului pleacă acasă dupa cele 8 ore de muncă și face ce vrea. Asistentul personal este plătit 8 ore, după care devine mamă, adică își continua programul. Mai exact, un asistent personal lucreaza 24/24, dar este plătit 8/24.
- Angajații statului primesc vouchere de vacanță. Nu și asistenții personali, pentru aceștia nu au mai fost fonduri disponibile.
Ei rămân să își ducă crucea pe un salariul mizer și fără șanse de a obține o mărire de salariu. Căci dacă au avut vreo șansă, ICCJ le-a dat peste bot fără jenă.
În general, societatea respinge tot ce nu este la fel. Orice este diferit este din capul locului pus la colț. Oamenii nu mai au răbdare sau înțelegere pentru astfel de situații iar statul îi ia în bataie de joc.