Atît de nesimţiţi sîntem, încît nu ne-am dat seama că au trecut 15 ani de cînd Galaţiul ăsta este birjărit ecumenic de un despot pe numele lui de scenă PS Casian. Noroc că încă mai există “Viaţa nouă”, care nu precupeţeşte nici un efort ca să-i aplice o sfîntă limbă-n cur sinistrului bărbos de la Catedrală. Aici vă puteţi convinge că nu am exagerat cu nimic cînd am folosit expresia “limbă-n cur”, care sună atît de bine în gura profesioniştilor de la organu’ de propagandă al Galaţiului.
Pentru un băiat de la ţară, născut într-o comună din judeţul Buzău (com. Lopătari, 18 martie 1955), Costică Crăciun (căci aşa îl cheamă în buletin pe PS Casian) a ajuns destul de şmecher. Mult mai tare, aş zice, decît concitadina Elena Udrea, cea poreclită sexy-buzoianca de guzganul rozaliu pe nume Hrebenciuc. Păi, are Casian jdemilioane de parohii pe care să le stoarcă de lovele după cum îi dictează mintea aia creaţă? Dar îşi poate permite acelaşi Casian să se îmbete muci şi să-şi bage apoi bastonul eparhial în gura enoriaşelor? Sanchi, de parcă voi n-aţi şti răspunsul, de parcă aţi trăi în altă lume decît cea pîngărită de Casian.
Trei cincinale cu PS Casian mare tartor ortodox şi boss peste biserici echivalează cu două veşnicii. Vestea proastă este, însă, că dracu’ gol de la Catedrală o să ne îngroape pe mulţi dintre noi, mînca-mi-ar coliva să mi-o mănînce! Pentru el criza financiară nici măcar la televizor nu se simte. Fabrica de Lumînări unde PS Casian este acţionar majoritar întregistrează vînzări consistente, dar în tot acest timp rolul social al bisericii lipseşte cu desăvîrşire.
Cu toate astea, fraierimea încă se închină la poala lui Casian. Sînt destui gălăţeni care îşi fac cruce atunci cînd văd chipul cioplit al lui Casian şi se roagă să le fie bine, punîndu-şi speranţele într-un ţăran din Buzău. Ţăran care n-are nici o treabă cu Petrache Lupu, ci doar cu Dumnezeul beţivilor, care l-a salvat de la multe petreceri în pijama unde s-a simţit bine alături de băieţei de 8-9 ani!
