Da, știu, nu există cuvîntul sărbăscumpiri. O spun eu înainte de a se inflama toți filogrămăticii și a se desconstipa în tot soiul de comentarii truist-aiuristice.
Eu cred că: ”sărbăscumpiri fericite!” ar fi urarea potrivită pentru noi românii și pentru gălățeni în special. Păi nu sărbătorim ce ni se întîmplă?
Acum cîteva zile ăștia cu maxi-taxi au scumpit biletul cu 50 de bani. Apoi, biletul la o călătorie cu tramvaiul s-a scumpit ajungînd 2 lei. A urmat scumpirea agentului termic, nici nu mai știu cu cît. Și cică nu e suficientă, fiind necesară o altă scumpire pentru a se acoperi costurile. E greu, dar vom rezista. Mergem pe jos, tremurăm un pic… asta e.
Problema e că după ce au poluat ăia Dunărea și apa de la robinet a devenit perfect potabilă (n.a. doar că provoacă mici mutații) am înțeles că s-a scumpit și apa plată. Și ca tacîmul să fie complet, Arcada şi Gamacris au hotărît, începînd de azi, să crească preţul pîinii cu 30 de bani. Dacă pînă de anul nou mai scad puțin și prețurile la etnobotanice ar fi perfect.
Vestea bună e că de la anul cresc accizele la combustibili, chestie care, v-ați prins, o să producă alte scumpiri în lanț. Așa că mie nu-mi mai rămîne decît să vă urez deja clasicul: ”sărbăscumpiri fericite!”.
