Cînd era tînără, adică pe vremea cînd Wolfgang Porsche alerga după tramvaie prin Stuttgart, Dacia din imaginea alăturată umilea Ferrari + Lamborghini + pupat, vorba reclamei. Altfel spus, Dacia asta albastră a fost piesă la viaţa ei. La un moment dat, însă, n-a mai putut, căci înainte s-o lase balamalele au lăsat-o bujiile. Iar înainte de bujii, îi decedase carburatorul. Proprietarul, un pîrţar prost din Galaţi, a abandonat-o în faţa blocului, căci îl ajungea mai ieftin un abonament la Transurb, decît un face-lift la credincoasa Dacie care îi cărase curul imens atîta amar de vreme. De atunci să tot fie 5 ani, dar Dacia rezistă. Ţine piept boschetarilor care se pişă noaptea pe ea, cum au auzit ei că fac miliardarii cu limuzinele lor pe care dau kintale de bani.
Dacia albastră are dreptul la o înmormîntare frumoasă. Nu neapărat cu lăutari, dar cu multe claxoane. Nesimţiţii din Primăria Galaţi ar putea face gestul creştinesc să o ducă la groapă, adică la REMAT. Dar îi doare nicăieri pe cei din primărie că Dacia asta se descompune pe zi ce trece, răspîndind în jur un înţepător miros de nepăsare.
După cum se vede, biata rablă a început să intre în pămînt de ruşine, pentru că vorba aia: ce şmecheră a fost şi ce fraieri (din primărie) au ajuns să-şi bată acum joc de ea.
Va urma! Concursul “Cea mai tare rablă din parcare” punctează din ce în ce mai tare!
