Deci plec şi eu cîteva zile pînă în Tenerife, iar la întoarcere ce găsesc? Dezastru şi debandadă ca la balamuc! Nu că atunci cînd am plecat aş fi lăsat în urmă vreun paradis sau locul de vacanţă preferat al lui Sf. Petru. Tot nenorocire era, dar măcar am putut ieşi cu maşina din Galaţi fără să fiu nevoit să fac trimitere la cîteva mame care, evident, nu au nici o vină că odraslele lor au ajuns dobitoace.
Invariabil, drumul cu maşina din Tenerife către Galaţi (via Bucureşti, Aeroportul Otopeni) trece prin Brăila. Iar cel mai scurt drum din Brăila către Galaţi este pe Dig. E, porţiunea asta de 14 sau 16 km., habar n-am cît măsoară, cred că aş fi traversat-o mai repede în mîini decît cu maşina. Exagerez, desigur, dar lucrările astea de asfaltare a Digului nu sunt doar enervante, ci şi suspect de dese în ultimii ani. În 2007 s-a turnat asfalt pe ambele sensuri de mers, căci se impuneau niscaiva reparaţii. Acum văd că iar se lucrează din greu, iar după cum scrie aici, circulaţia nu va reveni la normal mai devreme de două săptămîni. Timp în care alţi şi alţi şmecheri se vor umple de lovele, pentru că i-a dus mintea să inventeze o nouă asfaltare pe care o vor repeta la vară sau cel tîrziu la anul.
Dar aşa îmi trebuie dacă am fost zgîrcit şi am preferat să merg cu maşina pînă în Tenerife. Puteam naibii să iau avionu’ pe ruta Galaţi-Tenerife North şi retur, cu decolare/aterizare din/în Aeroportul Galaţi-Brăila, şi mă scuteam de o basculantă de nervi & timp pierdut aiurea.
