Bă, mi se face scîrbă cînd îi văd pe toţi triştii cum mimează patriotismul de 1 Decembrie. Atît, doar de 1 Decembrie. Căci în restul anului nu contenesc să se pişe de ea de ţară, să afirme pînă la epuizare că România e de căcat. De 1 Decembrie, însă, patriotarzii adoptă o mină serioasă, sanchi, de urmaşi ai lui Ştefan cel Mare, care au pătimit alături de Vlad Ţepeş.
Măcar eu, unul, recunosc că nu simt nimic pentru România. Este doar ţara în care nu am ales să mă nasc, dar în care am consimţit să locuiesc, căci am fost prea laş ca să emigrez. O ţară care nu mi-a oferit niciodată nimic şi de la care nu aştept nimic. O ţară faţă de care nu am nici o datorie, dar care nici nu îmi este datoare în vreun fel. Cînd aud imnul României e ca şi cum aş asculta o piesă de căcat la radio, în autobuz. Mă lasă rece. Nu mă regăsesc în versuri, nu mi se furnică pielea pe mine, nu simt nevoia să mă ridic în picioare şi să pun mîna la inimă, ca toţi papagalii.
Cei care clamează că îşi iubesc ţara sînt nişte dobitoci
Nu îmi pasă de eroii neamului, care au murit în nu’ş ce războaie. Să fie sănătoşi, să mai lupte şi cu alte ocazii, căci se vor umple de coroane de flori. Nu tresar atunci cînd aud că pămîntul României este ameninţat de cotropitori fictivi. Să vină să-l ia pe tot, că şi-aşa nu vor avea ce face cu el. La fotbal ţin cu România doar dacă am pariat pe ea, deci vreau să-mi iasă biletul, să cîştig un ban grămadă. În rest, mi se rupe de Mutu, Chivu, Lobonţ, Raţ şi alţi piţiponci cu jambiere.
Din punctul meu de vedere, cei care susţin că îşi iubesc ţara sînt nişte dobitoci. Păi din sutele de mii de bunăciuni existente în ţara asta, ei s-au îndrăgostit de ţară, mă?! Şi îi fac declaraţii penibile de dragoste, de 1 Decembrie, cu speranţa că sentimentul este reciproc? Nu, sentimentul nu este reciproc, căci ţara dacă te doreşte, dacă te vrea într-un anumit fel, atunci te vrea prost, băi iubăreţule de patrie!
Pentru mine ecuaţia e simplă. Eu nu am nevoie de România, iar României nu îi pasă de mine. Ar fi perfect dacă nu ne-am intersecta deloc în următorele două-trei veşnicii, căci aş fi pus în situaţia ingrată de a mă preface că-mi pasă de ea.
