Țin minte că, în urmă cu 12 ani, în 2004 adică, făceam mișto de colegii de la Obiectiv Vocea Brăilei că vin în Galați ca să vadă nu-ș ce concert de Sf. Andrei, organizat de primărie. Pe vremea aia, brăilenii nu primeau, de zilele orașului lor, decît o defilare cu niște moaște aduse de PS Casian (pe-atunci nu era arhiepiscop) și un concert de muzică populară. Între timp, brăilenii au mutat zilele orașului de pe 6 decembrie (Sf. Nicolae) în luna august (de Sf. Maria) și s-au apucat de treabă. Nu le-a ieșit tot timpul pasiența, dar măcar au încercat. De exemplu, anul acesta, în 2016, de Zilele Brăilei, pe faleza din orașul vecin (și, logic, prieten) a concertat trupa Carla’s Dreams. Personal, mă lasă rece hiturile acestei formații, dar înțeleg că ea face ravagii printre hipsterii de 15-16 ani, în special gagici. Altfel spus, că îmi place mie sau nu, Carla’s Dreams este o mare fiță astăzi, așa că băieții din Republica Moldova care fac parte din această trupă au concertele arvunite cu mult timp înainte. În plus, cică ăștia de la Carla’s Dreams își rezervă dreptul de a-și selecta clientela, în sensul că nu acceptă să cînte oricum, oriunde și oricum. Uite că în 2016 ei au cîntat la Brăila, oraș de care noi, gălățenii, am tot făcut mișto în ultimii 26 de ani. Dacă punem în balanță mizeria de manifestări organizate de Primăria Galați, de Sf. Maria, cu boschetăreala aia de pe stadionul părăsit Portul Roșu, spectacolul fîăcut de vecinii din Brăila pare cu adevărat profesionist.
La Galați, boschetăreală pe Portul Roșu
Primăria Brăila a plătit nu mai puțin de 10.000 de euro trupei Carla’s Dreams pentru concertul de Sf. Maria. Iar din declarațiile făcute de noul primar al Brăilei, Marian Dragomir (PSD), cică investiția s-a dovedit a fi justificată, căci în Brăila au venit tineri și din alte orașe (inclusiv Galați și Buzău) pentru a vedea concertul trupei din Moldova, dovadă și faptul că hotelurile din Brăila au cunoscut un grad mult mai mare de ocupare, cu ocazia Zilelor Brăilei. Nu iau de bune declarațiile primarului Dragomir, dar dacă brăilenii, așa rupți în cur cum îi știam noi, au putut să se scobească de 10.000 de euro pentru a aduce o trupă de top în oraș la ei, în timp ce noi, gălățenii, ne mulțumim cu plevușca prestatoare de play back, înseamnă că am ajuns de căruță și nu ne dăm seama.