Aș spune că foamea de celebritate a lui Nicolae Rainea depășește cu mult notorietatea pe care a avut-o ca arbitru internațional. Rainea a declarat de nenumărate ori că nu se va lăsa pînă nu-și va vedea numele lipit de stadionul Dunărea și iată că a și reușit.
Pe ordinea de zi a ședinței Consiliului Local desfășurată joi s-a votat și atribuirea denumirii “Dunărea – Nicolae Rainea” stadionului municipal din Galați. Construit în anul 1920, stadionul ar urma (conform promisiunilor primarului Marius Stan) să fie reabilitat și adus la nivelul european, adică va îndeplini multe din standardele UEFA.
După 20 de ani, timp în care nu a mai fost îmbunătățit, autoritățile locale visează să-l modernizeze, în final acesta urmînd să aibă: nocturnă, gazon cu instalație de încălzire și drenaj, peste 25 de mii de locuri acoperite, sectoare pentru VIP-uri și multe altele.
La 79 de ani, cînd alții își cresc nepoții sau, dacă n-au, își mai verifică din cînd în cînd chitul de înmormîntare (să fie siguri că totul este în regulă), Nicolae Rainea mai avea un singur dor, anume acela de a primi toate titlurile posibile. Nu cumva după moarte, primarul sau colegii consilieri să uite să îi lipească numele de stadion.
Pentru a nu fi bîntuit de vanitosul Rainea, Marius Stan l-a făcut atent mai pe ocolite, spunîndu-i că arde cîteva etape: “Titlul acesta se acordă numai cînd ești dincolo, domnule Rainea.”
Schimbat a doua oară, în decurs de un an, numele stadionului a stîrnit fel și fel de reacții din partea multor oameni de sport din oraș, dar nu și pentru Rainea, care declara cu o sinceritate nonșalantă că ”nu poate fi fericire mai mare pentru mine, decît lucrul acesta.”
Și totuși Rainea a omis să explice foarte clar care ar fi meritele sale deosebite pentru care gălățenii ar trebui să-i citească numele de pe stadion. Bănuiesc că nu e vorba de faptul că și-a făcut meseria, așa cum s-a priceput.
