Pe strada Nicolae Gamulea, aia pe care pînă anul trecut a fost Secția 1 de Poliție, adică în plin centrul Galațiului, se circulă ca pe cîmp, de zici că șoferii conduc căruțe, nu mașini, și merg la cules de struguri. Astăzi, în jurul orei 12.00, am trecut pe Gamulea, că aveam un pic de treabă în zonă. Am lăsat mașina regulamentar în parcarea situată vizavi de fosta secție de poliție și m-am dus să îmi văd de treabă. La întoarcere, cînd să ies de pe Gamulea pe str. Al.I. Cuza, văd mașini parcate atît pe stînga, cît și pe dreapta: un Citroen negru și cîteva Dacii Logan de la Romlotus, plus o Skoda Octavia. Asta în ciuda faptului că pe strada Nicolae Gamulea tronează ditamai indicatorul “Oprirea interzisă”. Și pe bună dreptate, pentru că str. Gamulea este prea strîmtă (un sens pentru dus, un sens pentru întors) ca să mai suporte și mașini parcate. Prin urmare, șoferii care se întîlneau astăzi, la prînz, pe str. Nicolae Gamulea trebuiau să își acorde prioritate la mica înțelegere, căci doar o mașină avea loc să treacă, după cum se vede în poza de jos.
Polițiștii locali nu aude, nu vede
Cît am stat și am făcut poze cu această priveliște odioasă, în care niște țărănoi posesori de permis auto și-au permis (ca să zic așa) să își lase mașinile unde i-a tăiat capul, de după colț au apărut doi polițiști locali. Veneau dinspre imobilul ăla părăsit, situat vizavi de fostul Cinema Republica, care mai are un pic și se dărîmă. Polițiștii locali au mers liniștiți pe carosabil, printre mașinile parcate aiurea, îndreptîndu-se către str. Al. I. Cuza. M-am dus după ei și i-am întrebat dacă au văzut mașinile lăsate anapoda și, în cazul în care le-au văzut, de ce nu le-au lăsat proprietarilor amenzi în parbriz. “Păi, stai puțin că noi nu sîntem de la Serviciul Rutier, ci de la Ordine Publică”, mi-a spus unul dintre polițiștii locali. Foarte bine, le-am răspuns eu, atunci chemați prin stație un echipaj de la Rutieră, că au de treabă pe str. Gamulea. Dar am constatat că deja vorbeam singur, pentru că polițiștii locali îmi întorseseră spatele, văzîndu-și de drum. Cel mai probabil, m-au considerat nebun. Cred că erau tare grăbiți, că altfel sigur îmi dădeau amendă pentru că mi-am permis să le tulbur liniștea interioară în timp ce se făceau că patrulează.