Băi, ce s-a mai inflamat naţiunea cînd a auzit că un nene de 62 de ani a fost lăsat să moară într-un spital din Slatina, iar fractura de femur a unui bebeluş din Galaţi a fost tratată de doctori cu comprese reci. Lumea, de la jurnalişti şi pînă la autorităţi, s-a cutremurat la auzul acestor veşti şi a început să erupă. Că aşa ceva nu este posibil, că, vai, dar cum de se pot întîmpla asemenea nenorociri în România anului 2009, că este strigător la cer etc! De parcă România ar fi Elveţia, posesoare a unui sistem sanitar bine clădit şi întreţinut. Păi, în România se moare cu zile în spitale de cînd ne ştim. S-a murit şi înainte de 1989 (e drept, atunci nu se afla), dar s-a murit cu spor şi după ’90. Ce este atît de surprinzător în faptul că pe nişte medici i-a durut în cur de un bătrîn ponosit, care nu părea să aibă bani de şpagă. Să ne aducem aminte cum, în 1996, un nene pe nume Nica a fost abandonat pe marginea străzii, într-un şanţ, de către personalul de pe ambulanţă, cu tot cu pomul cu perfuzii. Bietul om a murit. Românii sînt scandalizaţi de cîteva zile, de parcă nu ar fi şti că în spital tre’ să vii cu totul de-acasă: de la pijamale şi mîncare şi pînă la pastile, pansamente sau seringi. Este şi asta o dovadă de ipocrizie! Se fac cu toţii că habar nu au despre ce este vorba, ca şi cum n-ar conştientiza în ce ţară de 2 lei trăiesc.
În continuare, în România, adulţii vor fi lăsaţi să moară în spitale, chiar şi cu şpaga dată, iar copiilor li se va face o banală anestezie şi nu se vor mai trezi (caz întîmplat acum doi ani, în Galaţi), căci pe astfel de precedente este construit actualul sistem sanitar. Astfel de tragedii se vor produce cu aceeaşi frecvenţă îngrijorătoare, oricît de mult s-ar scandaliza opinia publică prin icnete false sau prin mesaje trimise televiziunilor de ştiri, via e-mail, încercînd să fie solidari cu victimele sistemului, cu care nici măcar rude nu sînt.
