Mă sună astăzi dimineață un prieten ca să îmi spună că marele chitarist Nicu Patoi (de loc din Galați, actualmente cu viză de flotant în București) a postat pe contul lui de Facebook un articol de pe antidotul.ro (cu linkul de rigoare), în care subsemnatul, Iulian Grosu, îl catalogam drept penibil. Articolul cu pricina, pe care îl puteți lectura aici, a fost publicat în data de 31 martie 2012, deci în urmă cu un an și jumătate. În nici 2-3 ore, armata de fani (prieteni virtuali) ai lui Nicu Patoi a început să dea năvală pe antidotul.ro ca să mă înjure, că-cum de am avut neobrăzarea să le iau idolu’ în pix, că cine sînt eu să îmi permit să îl critic pe acest Satriani al României. Comentariile au început să curgă atît pe antidotul.ro, cît mai ales pe contul de Facebook al lui Nicu Patoi. Printre postaci și-au făcut loc și “elitili”, adică artiști de elită ca Horia Brenciu și Berti Barbera. Dacă și un imitator ca Brenciu, care bloca oamenii în case cu mascota Robingo, a ajuns să concerteze la Sala Palatului, înseamnă că în România se produce zgomot, nu muzică.
Artist, nu glumă
Problema este așa: Nicu Patoi este un chitarist bun (am spus-o și în precedentul articol), care însă acceptă să se facă de rîs, să se compromită apărînd la dreapta lui Ștefan Bănică Jr., în concerte, pentru un pumn de bani. Ăsta este adevărul: Patoi nu scoate bani din jazz sau alte minuni pe care el le cîntă pentru publicul avizat, dar extrem de restrîns din România, așa că este nevoit să se prostitueze muzical, să o ardă mainstream pentru a putea supraviețui ca artist. E ca și cum gazetarul CT Popescu ar scrie la Gândul pentru 300-400 de oameni, iar ca să își rotunjească veniturile, să aibă din ce își plăti întreținerea, el ar scrie și de 3 ori pe lună în Formula AS editoriale despre tratamente naturiste și vindecări miraculoase. Da, tot o muncă este și asta, dar problema este că atunci cînd te pretinzi artist nu te apuci să cînți pe la nunți sau în anturaje dubioase, alături de juniori de 45 de ani, care nu-s nici actori, nici cîntăreți, ci cel mult prezentatori pe la șușe gen “Dansez pentru tine”.
Dar Nicu Patoi nu trebuie să se simtă aiurea pentru că face zdringhi-zdringhi în concertele lui Bănică Jr. La urma-urmei, păstrînd proporțiile, și Michelangelo a acceptat să picteze pentru bani. Problema este că în urma lui Michelangelo au rămas capodopere (Capela Sixtină, de pildă), pe cînd în urma lui Nicu Patoi vor rămîne doar niște solo-uri ieftine pe refrenele alea ordinare ale lui Ștefan Bănică Jr.
