Asta este, viața merge mai departe, vorba marelui înțelept Gică Hagi. Da, și cei de la Benfica au avut tot două mîini și două picioare, dar i-au bătut pe gălățeni doar într-un picior și cu o mînă legată la spate. Nu știu, dar impresia mea a fost că portughezii nu au vrut să forțeze. Iar asta era să-i coste, să-i bage definitiv în boale, pentru că dacă Perendija prindea spațiul porții în minutul 90, acum vorbeam despre cea mai mare performanță a Oțelului realizată vreodată în Europa. Poate că Oțelul nu merita un egal în meciul cu Benfica, așa cum au concluzionat comentatorii TVR la finalul partidei, dar eu recunosc că m-aș fi bucurat să se termine 1-1 ca să îi văd distruși pe figuranții portughezi, care nu s-au văzut cu sacii în căruță încă din prima repriză, cînd au marcat prin brazilianul Bruno Cesar (min. 40).
Nici Oțelul nu a scos măcar un punct cu Benfica, așa cum nici eu nu m-am scos la pariuri. Oricum, chiar dacă Benfica ar fi cîștigat în fața Oțelului la minim două goluri, așa cum m-am gîndit eu că se va întîmpla, tot pierdeam biletul, pentru că în partidele Lyon-Zagreb și Bayern-Manchester City nu s-au dat minim trei goluri, ci doar două (scor 2-0 pentru gazde în ambele meciuri).
Țînînd cont de egalul scos de Basel pe terenul lui Manchester United (scor 3-3), e clar că etapa viitoare (în 18 octombrie, tot pe Național Arena) meciul dintre Oțelul și campioana Angliei va fi crucial pentru locul 3 în grupă. Cum ar veni, Oțelul-Manchester va fi derbiul codașelor.
