Trupul unui gălățean zăcea inert, duminică după-amiază, la cîțiva metri de poarta Penitenciarului Galați. Omul stătea cu fața în jos, cu capul în frunze, de parcă ar fi fost secerat de un infarct sau fusese victima unei agresiuni. Eu mă lăsam cu mașina la vale pe str. Traian (către Piața Centrală), iar cînd am trecut prin dreptul penitenciarului l-am văzut pe individ lipit de gardul prevăzut cu sîrmă ghimpată. Undeva pe celălalt trotuar două bătrîne gesticulau. Simțul civic m-a îndemnat să trag pe dreapta și să merg să văd ce pot face pentru bietul om. Dacă încă trăiește?, mi-am zis eu în gînd, pregătindu-mă sufletește să sun la Salvare, să intervin, să fac ceva.
Să sunăm la 112?
M-am dus mai întîi la femeile de pe trotuar, ca să aflu ce și cum s-a întîmplat. Speriate, bătrînele mi-au zis că bărbatul de lîngă gardul penitenciarului zace nemișcat cam de 10 minute, de cînd au ieșit ele la poartă, și că lor le este frică să se apropie. „Pare că e mort!”, a zis una dintre femei. Înainte să sun la 112, am zis să mă apropii de cetățeanul căzut, să încerc să îl mișc, să vedem dacă reacționează în vreun fel. Cînd mai aveam doi pași pînă la el, deodată îl văd pe individ că ridică brusc capul din frunze și mă întreabă calm și sacadat: „Deci dai și tu o vodcă?!”. Mi-a fost clar: tipul era mort de beat și mă confundase cu vreunul dintre prietenii lui cu care băuse și care probabil îl abandonase pe stradă, în dreptul Penitenciarului Galați, că pînă acolo putuse să îl care. Ce să vă zic, o vodcă nu i-am dat (căci chiar nu era momentul), da’ am făcut cinste cu o poză.
Mort în fața Penitenciarului Galați. Mort de beat, se înțelege (foto)
-->