Cu această mărturisire şi-a început Mircea Badea emisiunea de ieri. Am intrat şi eu pe site la Badea să văd cine sînt curvele care-l tot deranjează. Textul, destul de muncit, începe cu o samă de consideraţii asupra conceptului de “curvă” la Mircea Badea. Apoi intră brusc în subiect.
În fapt, Badea îi ia apărarea prietenului Ciutacu, pe care-l consideră genial şi criticat pe nedrept de Andrei Pleşu şi Cristian Tudor Popescu.
Dacă reacţia CTP-ului e considerată “un exerciţiu de pudibonderie ipocrită sau de sclifoseală prefăcută”, poziţia luată de Andrei Pleşu este “doar un derapaj temporar de evaluare, explicabil poate, prin solidaritatea umană cu cel căzut”.
Personajele secundare ale poveştii, asta ca să nu spun curvele din subsidiar, ar fi Traian Radu Ungureanu şi a sa poveste cu plecarea de la Cotidianul şi Elena Udrea, care a comis un fel de şah la Ciutacu.
Reacţia lui Ciutacu, atunci cînd s-a văzut pus la punct de Udrea, a fost penibil de jenantă. Dar să revenim la Badea şi la curvele lui. Din text respiră o mentalitate de cartier. Badea e în stare să dea în oricine, fie el şi Andrei Pleşu, doar pentru faptul că a spus ceva despre prietenul Ciutacu. Eu nu spun că tot ce scrie Pleşu trebuie considerat a priori un adevăr absolut. Îmi place totuşi să cred că, dacă Badea ar fi citit despre îngerii lui Pleşu, discursul lui despre curve ar fi fost cu totul altul.