Credeți că asigurările date de primarul Marius Stan cum că va fi căldură au convins pe cineva? Dacă aveți dubii n-aveți decît să-i întrebați pe comercianții de centrale termice, care în aceste zile își freacă portofelele de bucurie și nu mai fac față la comenzi.
Și care au ajuns să-și monteze prin magazine mici totemuri care-l reprezintă pe edil, fără de care afacerile lor n-ar fi avut nici pe departe succesul din aceste zile.
Cererea pentru centralele de apartament a explodat, asta deși prețurile au fost mult umflate, cam cu 1000 sau chiar 2000 de lei față de cele din vară. Acum o centrală (cu tot cu montaj) ajunge undeva pe la 7000 – 8000 de lei, iar dacă vrei s-o cumperi în rate mai adaugi vreo 600 de lei. Și asta nu e tot.
În ciuda faptului că să zicem că te-ai hotărît să comanzi/achiți astăzi o centrală, orizontul de așteptare al montării e undeva la o lună și jumătate sau chiar două.
Cum s-a ajus aici e poveste lungă. Sînt de acord că nu Marius Stan poartă întreaga vină, dar s-a văzut clar că în ultimii ani a pus cu talent bomboana pe coliva Apaterm. Ce a făcut în tot acest timp? A stat cu dejtu-n gură, a privit tîmp cum sistemul se transformă din praf în pulbere, a venit cu soluții fanteziste (vă mai aduceți aminte de cazanul de la Brăila? O fi pe drum, nu?) și acum încearcă să prelungească moartea clinică cu un împrumut de la Guvern.
Dar dincolo de impotența administrativă a autorităților, cel mai enervant este că se comportă în continuare ca niște mafioți. Marius Stan și consilierii locali au menținut cu tupeu așa numitele zone unitare, asta deși nu au reușit să vină cu o soluție pertinentă. Mai mult, în momentul de față dacă vrei să te debranșezi, asociația îți cere în numele Calorgal o taxă de protecție (termică) spun ei că e pentru debranșare, de 650 de lei.
Păi ce treabă are Calorgalul cu proprietarii de apartamente care vor să fugă de incompetența sistemului? Ce a făcut pînă acum pentru ei? A dat vreo secundă căldură? Și atunci de unde nesimțirea să le ceri bani?
La Brăila, atunci cînd sistemul a sucombat, politicienii au avut bunul simț de a încerca să-i ajute pe oameni și le-au dat ceva bănuți să-și moteze centrale. La Galați, în continuare promisiunile fără nicio bază se țin lanț, iar în loc de ajutoare se mențin taxele care să-i descurajeze să plece dintr-un sistem mort.