Madam Lucreția Roșca e mult mai cunoscută pentru contractul (în valoare de 300.000 de lei) pe care-l tot semnează din 2010 încoace cu Casa Națională de Sănătate decît pentru întîmplarea nefericită că se fîlfîie prin Parlamentul României de prin 2008 încoace.
De fapt, activitatea parlamentară a deputatei Roșca relevă elocvent faptul că se pricepe mai mult să organizeze nunți, botezuri și alte sindrofii, decît să facă politică. Spun asta pentru că, deși în declarația de avere Lucreția Roșca apare ca un fel de desculță care ajunge la București cu ia-mă nene (nu mai are nici măcar mașină), în realitate ea controlează prin intermediul fiului ei Complexul Stejarul, care se întinde pe cei 32.936 de metri pătrați concesionați în pădurea Gîrboavele.
Statisticile arată că deputata Lucreția Roșca a avut în actualul mandat 23 de luări de cuvînt, 5 interpelări și 31 de propuneri legislative. Dacă mai adaug că are o prezență la vot de 71%, aproape că am putea crede că nu s-a dus chiar degeaba la serviciu.
Extrem de prost stă deputata Lucreția cînd vine vorba de reprezentarea locală, adică de acțiunile concrete pe care le-a antamat pentru a le veni cumva în ajutor gălățenilor care au trimis-o în parlament. Doar două, una despre termocentrala pe cărbune care ar fi trebuit construită la Galați (n-a mai fost cazul pînă la urmă) și cealaltă despre cazul Doboș (tînăra care a murit ca urmare a complicațiilor apărute în urma unei operații estetice).
Deci, cum ar veni, din toptanul de probleme pe care le au gălățenii, doar cu ăstea două a rezonat deputata Lucreția Roșca. Asta e, la urma urmei parlamentul e frate cu stejarul, nu cu gălățeanul.