La ora la care scriu acest articol despre Halloween, sînt sigur că jdemilioane de dobitoci din lumea asta se cretinizează pe marginea faptului că este (a fost) seara de 31 octombrie, căreia americanii îi spun Halloween. Aş putea pune pariu pe 500 de milioane de euro că acum, la ora 0.47, cluburile din Galaţi şi de pe tot mapamondu’ sînt pline de căcaţi cu ochi şi măşti pe figură, gata să-i sperie pe alţi ţărani la fel de mîrlani ca ei.
Adică, să fim serioşi, dacă vrei să te faci pulbere, să te îmbeţi mai crunt decît putea regretatul Dan Spătaru sau să tragi pe nas o liniuţă, nu trebuie să aştepţi un banal 31 octombrie, care nu înseamnă nimic nici pentru volatila naţie de americani.
Nu am înţeles însă care-i treaba cu dovleacu’, de ce se înghesuie toţi idoţii să scobească dovlecii de 31 octombrie. Şi îi fac mai şi ochi + gură dovleacului, ca nişte manelişti eşuaţi. Iar ca şi cum toată această greţoşenie nu ar fi de-ajuns, mîrlanii mai bagă în dovleacu’ cu pricina şi o lumînare, de parcă tocmai se pregătesc să meargă la un priveghi la care mortu’ va dansa ca maicălgecsăn în sicriu.
