Acum puțin timp, sala Teatrului Dramatic a găzduit un soi de întîlneală, chipurile după model american, menită a desemna care din cei șapte candidați liberali (erau opt, dar deja s-a înregistrat un abandon: Ion Dumitru) e cel mai nimerit să se bată pentru fotoliul de primar la alegerile de anul viitor.
Prima impresie a fost de lume pestriță și debandadă în organizare. De fapt, multă lume a crezut că manifestarea cu pricina trebuia să aibă loc la Teatrul Muzical, probabil chiar și o parte din organizatori.
În fine, cu greu (a durat cam jumătate de oră) în holul teatrului și mai apoi în sală s-au adunat noii liberali (peneliști + pedeliști), ba chiar și ceva presă. Înainte de a începe efectiv manifestarea, Victor Paul Dobre (despre care mulți spun pe la colțuri că ar fi în cădere liberă în partid) își dădea importanță și o făcea pe organizatorul nemulțumit: unora le reproșa că au venit fără cravată, iar altora că nu au îndeplinit cine știe ce sarcini. Ba chiar, la un moment dat s-a răstit la candidatul său de buzunar (a se citi George Stîngă), umilindu-l puțin prin faptul că i-a reproșat cu voce tare (autoritară) că a întîrziat la eveniment și că nu vine mai repede să stea de vorbă cu el și cu ceilalți candidați.
Manifestarea, deși a încercat să copieze modelul american a fost organizată destul de comunistoid, obținîndu-se doar cîteva discursuri sforăitoare. Au mai fost niște bilețele cu întrebări puse într-un bol și cam atît. Nu au existat teme fierbinți, vreo dezbatere reală sau vreo confruntare de idei. Pur și simplu cei șapte candidați au ținut un discurs de șapte minute și au răspuns la niște întrebări, cel mai probabil cunoscute dinainte sau în orice caz cuminți, ca să nu zic comode.
Singurul candidat care a împărțit pliante și calendare cu el (și cel mai penibil după părerea mea) a fost Ion Ștefan. Ba am văzut și vreo două dudui care erau îmbrăcate cu niște tricouri pe care scria cu majuscule: VESTEA BUNĂ și mai jos Ion Ștefan. Hai, mă, ce dracu, pe bune acum. Cum să fie Ion Ștefan vestea bună?!
Un alt candidat care a ieșit în evidență pentru că a comis un soi de palyback, a fost Onuț Atanasiu. Omul a venit cu un filmuleț la care cei din sală s-au uitat ca la cinematograf. N-o să spun că Nicușor Ciumacenco a fost cel mai convingător, în ciuda faptului că e un prost orator, pentru că o să zică cineva că țin cu ursul. Dar o să spun că niciunul din discursuri nu a reușit să convingă și că dacă ar fi să judec după prestația celor șapte aș vota cu Elvis Presley la alegerile de anul viitor.
De altfel, lumea a venit cam ca la circ, fiind vorba de genul acela de manifestare care se ține pentru că trebuie să se țină. Asta și pentru că de departe cea mai evidentă alegere din cei șapte intrați în cursă este Nicușor Ciumacenco. Dar și pentru că posibilii grei din PNL, cu care Ciumacenco chiar ar fi putut avea o confruntare interesantă, au preferat să privească confruntarea din postură de spectatori sau chiar organizatori.