Ion Oprișan are 71 de ani și este din Galați. În timpul liber, cînd nu stă cu nepoții, nea Ion este roller, adică se dă cu rolele pe trotuarele găurite din cartierul IC Frimu. Pe Ion Oprișan îl știu toți vecinii din cartier, de zici că omu’ e primarul Galațiului sau ceva. Unii îl consideră nebun pentru că, la 71 de ani, se dă cu rolele. “Cei de-o vîrstă cu mine zic că am ceva la cap. Îi înțeleg să mă ponegrească, atîta vreme cît ei nu pot face ce fac eu. Sînt invidioși, mor de oftică”, spune cu umor nea Ion Oprișan.
În schimb, tinerii îl privesc cu admirație. ”Bine, tataie, bagă mare!”, îi transmite un flăcău de 20 și ceva de ani lu’ nea Ion chiar în timp ce noi doi stăm de vorbă. Îl întreb pe nea Ion de unde și pînă pasiunea asta pentru role. “Ați făcut hochei cumva?”, mă roade pe mine curiozitatea. “Nu, nu am făcut hochei de performanță, dar de patinat am patinat destul la viața mea. Am fost un autodidact, dacă pot spune așa. Nu mă dau vreun mare patinator, dar în caz de ceva consider că nu mă fac de rîs”, mă asigură Ion Oprișan.
Nea Ion, nea Ion, ești un mare campion!
Bătrînelul din fața mea se ține bine de tot pentru vîrsta lui. Nea Ion nu are burtă și nici nu-i cocoșat de cele șapte decenii de viață. Mai mult de 55-60 de ani nu îi dai. A dus o viață cumpătată și a făcut mult sport. Pînă acum cîțiva ani făcea alergări, dar probabil că și-a dat seama că se irosește. Voia ceva mai antrenant, ca pentru vîrsta lui de “17 ani”. Și așa a ajuns la role. Nu face plimbări în fiecare zi, dar de 2-3 ori pe săptămînă încalță patinele. Și bagă talpă cam o oră, după care urcă în casă pentru recuperare. Un fresh de portocale sau o salată de crudități este perfectă pentru a se reface. Nea Ion Oprișan nu este vreun om cu bani. Are o pensie medie, căci a lucrat… nu vrea să spună unde anume a lucrat. “Am fost cu Protecția Muncii”, atît vrea să dezvăluie nea Ion din trecutul său profesional.
Îi urez plimbare sprîncenată lui nea Ion Oprișan – fără evenimente, cum se zice – nu înainte însă de a-l avertiza să o lase mai moale cu viteza, că-i radarul mai încolo. Nea Ion rîde, semn că s-a prins de poantă, și pornește ușurel-ușurel să patineze. În spatele lui trecătorii întorc capul, ca și cum ar vrea să se convingă dacă ceea ce au văzut e adevărat sau a fost doar o iluzie optică.
