Aseară am avut proasta inspirație de a parca mașina undeva în Micro 19, chiar unde întoarce troleul spre capăt, fix în fața magazinului Dana.
Nu am stat mult, maxim două minute, dar se pare timp suficient de a fi blocat de o mașină a poliției.
O să trec peste faptul că cei doi polițiști au parcat în fundul mașinii mele fix ca maneliștii, fie și pentru faptul că în zonă nu e nicio șaormerie și băieții se dedulceau cu o sana și un covrig semn că șpaga nu prea a curs în ziua respectivă. Adică nu cumpăraseră nici măcar gogoși, dacă mă înțelegeți. N-o să stau acum nici să enumăr cîte reguli de circulație au încălcat cei doi polițiști, aflați, vorba expresiei șablon, în exercițiul funcțiunii.
Recunosc că inițial m-am cam enervat puțin, am scos telefonul și le-am făcut rapid vreo două poze. Avem deja în minte vreo două titluri și primele două fraze din articol. Apoi unul dintre ei, încă aflat la coadă la covrigi m-a observat și mi-a spus că vine imediat. Deja am simțit cum îmi vine din nou inspirația.
Ei bine, o dată covrigii cumpărați, cei doi polițiști au trecut pe lîngă mine, ducîndu-se spre mașina care mă bloca. Simțeam cum în mod irefutabil avea să urmeze un dialog cel puțin interesant. Numai că pînă să apuc eu să deschid gura și să le zic ce-mi trecea prin minte, unul dintre ei în momentul cînd a trecut prin dreptul meu, mi-a trîntit sec un “îmi cer scuze, nu v-am văzut la mașină și de aia v-am blocat!”.
Recunosc că am avut senzația că trăiesc unul din acele momente rare, dacă nu chiar unice. La urma urmei, de cîte ori ai șansa în viață să auzi din gura unui polițist cuvintele astea? Așa că brusc băieții, cu covrigii lor cu tot, parcă mi-au devenit cumva simpatici. Și totuși, nici nu vreau să mă gîndesc cum s-ar fi petrecut lucrurile dacă situația ar fi fost invers.
No comment!
No comment!
Partajează
