Habar nu am dacă Marian Filimon este nostalgic, dar nu pot să nu observ că an de an face cheta de la IMM-uri şi organizează, în aceeaşi zi cu Festivalul de Folk, o petrecere cu premii dedicată imemiştilor. Ce are IMM-ul cu Folk-ul, nu? Păi, la Galaţi, cam are.
În tinereţile lui proletare, Marian Filimon se ocupa cu cultura pe linie de partid. La fel ca Ion Iliescu. Bătrînii folk-işti se plîng de faptul că Filimon era foarte sîrguincios şi avid în dorinţa de a se remarca în sînul Partidului Comunist. Aşa se face că îi fugărea toată ziua.
Acelaşi Filimon nu mai tunde astăzi folkişti, nici nu-i mai fugăreşte să le ia blugii, ci a ajuns în fruntea IMM-urilor. Curat capitalism la Dunărea de Jos, nu-i aşa?!
Premiile s-au dat, ca şi în ceilalţi ani, după cum bate vîntul politic sau după cît de mult a cotizat fiecare. Am să amintesc doar premiile de la secţiunea presă. Au luat premii cei de la RTV – Aurel Stancu, TVG – Alina Brandabur şi Carmen Gabor şi Viaţa Liberă – Katia Nanu. Exlicaţiile proletcultistului Filimon au sunat cam în halul asta. Aurel Stancu a ridicat premiu pentru RTV pe motiv că televiziunea cu pricina găzduieşte o emisiune despre IMM-uri. Asta în ciuda faptului că capabilul manager Aurel Stancu a reuşit, într-un interval de timp relativ scurt, să tragă ţeapă la doi miliardari: mă refer la Lişinschi şi Istrate. Desigur, premiul nu poate avea vreo legătură cu faptul că RTV este televiziunea de partid a pedeliştilor.
Despre premiul luat de TVG, televiziunea patronată de pesedistul Florin Pîslaru (scuzaţi pleonasmul) şi condusă de Dan Nica, nu pot să spun decît că vine firesc. Nu am nici cea mai mică îndoială că modul profesionist în care cunoscutele Alina Brandabur şi Carmen Gabor au prestat în celebra emisiune, ah îmi scapă numele, a contat cel mai mult.
Explicaţia premiului luat de Viaţa Liberă este extrem de simplă. Am mai spus. Ziariştii de la “Ziarul Local”, cum cu multă nesimţire se recomandă prin conferinţele de presă, practică politica pitbulului cu dinţi de ciocolată. Ori această politică a Ziarului local al pensionarilor dă mereu roade.
Ar mai fi de spus că, imediat după premiere, figurile mai importante au cam dispărut din peisaj. S-or fi dus la folk, cine ştie? Aşa că la grătare şi şpriţ au rămas, alături de imemişti, atîrnătorii de profesie.
