Știți cum se spune: după război, multe păpuși încep să latre. Tot așa s-a întîmplat și în cazul încă nedemisului Florin Melinte.
Ani de zile (chiar nu exagerez) am scris despre golăniile comise de Florin Melinte. Ei bine, nu pot să uit cum presarele care-i sar acum la jugulară jegului de Melinte, pe vremuri se făceau că meditează transcedental în lanul de secară. Ba chiar îi închinau, la ordin, ode. Nu le port pică, să fie sănătoase, să pupe în continuare papucul patronului pentru trei gologani în plus. Alegerea lor!
Totuși. N-am să pot să uit cum Mirela Aur îmi cenzura, pe vremea cînd lucram la Monitorul, textele cu mîrlăniile și ilegalitățile comise de Melinte. A făcut-o sistematic și meticulos, ca un bun executant ce era (și încă mai este), demonstrînd că este un excelent lăbuș de pază al patronului Petrică Herăscu. Dar nu pot să uit nici odele libidinoase executate în Greața Liberă de Angela Ribinciuc sau Anca Melinte. Și nici faptul că scriau cu ochii închiși și cu limba-n pix. Asta e, să fie sănătoase!
Absolut scîrbos mi se pare faptul că taman aceleași deontoloage vin acum și-l execută, pe bună dreptate, pe același director – turnător Florin Melinte. Ca și cum nimic nu s-a întîmplat. Ca și cum pixul nu le mai miroase. Ca la un semn, după ce vicele Ciumacenco și primarul Nicolae i-au tras sprijinul politic de sub picioare lui Melinte, fetelor le-a revenit, în mod miraculos, simțul critic. Mirela Aur scrie de necesitatea de a se readuce liniștea la teatru, iar Anca Melinte își aduce aminte, în serial, despre abuzurile comise de Melinte. O singură concluzie: să-ți fie rușine Dinu Patriciu!
