La Grădina Botanică s-au strîns astăzi zeci de oameni de afaceri, cu ocazia unui simpozion/congres/șezătoare la care au participat reprezentanți ai Întreprinderilor Mici și Mijlocii (IMM) din toată țara, nu numai din Galați. Cred că singurul nene care s-a băgat în seamă la această manifestare fără să fie însă om de afaceri a fost chiar președintele IMM Galați, Marian Filimon. El îi tot căra trena ministrului Maria Grapini și își bălăngănea burta de colo-colo, în speranța că se va face și el remarcat. Nu, nu s-a făcut. Cea mai importantă și adîncă frază rostită de Filimon a fost următoarea: “Doar două întrebări vă rog să mai adresați, domnilor ziariști, după care punem punct”.
Cînd să intru în incinta Planetariumului, unde se ținea conferința de presă, pe scări îi văd pe domnii Dan Lilion Gogoncea și Ion Mocanu. Adică pe fostul și pe actualul președinte al Camerei de Comerț și Industrie Galați. L-am salutat mai întîi pe Gogoncea, pentru că ne știm de mai bine de un deceniu, după care am zis să îi trag pe amîndoi în poză, căci mai rar îi vezi împreună pe cei doi președinți care au condus Camera de Comerț din 1990 încoace. Cînd să fac poza, o duduie blondă, la vreo 50 de ani, care stătea undeva în lateral, îmi spune că vrea și ea să fie fotografiată. Bine, bre, bagă-te și matale, ce era să îi zic? Părea că se știe destul de bine atît cu Gogoncea, cît și cu Mocanu. Trag eu un cadru, după care tipa blondă mă apostrofează cumva: “Sper că ai prins și geanta asta Hermes, de 9.000 de euro”. Ce nesimțit am putut să fiu: nu prinsesem și geanta blondei! Îi așez din nou pe cei trei și, din a doua încercare, cuprind în poză și geanta care se zice că ar valora cît un Volkswagen Passat din 2009, la mîna a doua.
Victoria Burton și cauciucurile
Am întrebat-o pe duduia blondă cum se numește și cu ce se ocupă. “Victoria Burton este numele meu, se pronunță Bartăn, că e în engleză, și am afaceri cu anvelope, cu componente pentru CFR și cu multe altele, la București”. Bravo, mă, Victorița, spun eu în gînd, dar nu apuc să termin de vorbit cu mine însumi, căci d-na Burton intervine abrupt: “Îmi trimiți și mie poza, da? Hai, te rog. Uite aici cartea mea de vizită, vezi că e acolo și adresa de e-mail. ”
Nici nu știu cît să îi cer pe poza asta, ca să nu mă fac de rîs. Căci dacă ea, Victoria Burton, a fost în stare să dea 9.000 de euro pe o traistă, iar eu o să îi zic că poza costă 100 de euro, mi-e că o să creadă că Galațiul e un fel de Vaslui, dar cu mult mai mulți fomiști. Așa că, fie ce-o fi, o să îi zic că poza costă 10.000 de euro. Nu e mult, fraților, că e color, nu alb-negru.
