Dacă tot l-am canonizat pe Ștefan cel Mare nu văd de ce Gigi Becali n-ar putea ajunge sfînt. De fapt, am senzația că are mai mari șanse s-o pună de-o canonizare, decît să cîștige campionatul cu Steaua.
În plus, la cît de venală a ajuns, nici Biserica Ortodoxă nu cred c-ar spune nu. Se poate aranja cît ai muta o valiză de la un stadion la o biserică. E drept că din cînd în cînd Gigi își mai trimite adversarii în pizda mă-sii, la o oră de maximă audiență (n.a. ca să folosesc un clișeu), dar după aia, cînd vine săptămîna mare, se face băiat bun și-și cere scuze de la toată lumea. Să-i dăm puțin cuvîntul.
”Cer iertare galeriei, unora din galeria Stelei, pe care i-am jignit. Asta nu înseamnă că mîine plec şi fac ceea ce spun ei. Ei nu vor dori împăcare. Nici dacă o să cîştigăm Liga Campionilor. Din cinci milioane, cinci sute, cît sînt ei, înseamnă 0,1 la sută. Să zicem că sunt 5.000, adică 1 la sută. Ce să le zic celor 99 la sută care mă vor la Steaua, mă iubesc şi mă idolatrizează?”
Că Gigi e destul de nebun încît să creadă că este iubit, ba chiar idolatrizat, de 5 milioane de români, e una. Dar cînd vezi cîți proști se adună pe stadioane, atunci cînd joacă Steaua, și-l aclamă pe saltimbanc, parcă te pune pe gînduri.
