De curînd, Doruleț Resmeriță a intrat în selectul club al tîrtanilor care au simţit nevoia de a-și marca teritoriul trăgîndu-şi o barieră pe domeniul public (n.a. deși e ilegal toată lumea se face că plouă). Din ordinul lui și din banii noștri, la intrarea în Inspectoratul Şcolar Gălăţean tronează falocratic ditamai bariera.
E ciudat cum atîrnații ăștia la stat uită de unde au plecat și cîte limbi pe afișe au dat ca să ajungă acolo. Uită că în fapt nu sînt altceva decît niște curve politice trimise la produs de peștele portocaliu (n.a. evident, peștele poate avea și altă culoare).
Cum primesc cîteva limbi de la subordonați (n.a. generale în sus, generale în jos) băieților începe să le placă și li se ridică la cap șefia. Transformarea e totală. Brusc, angajații devin un fel de sclavi pe plantație, iar ei niște adevărați stăpîni ale căror merite nu sînt recunoscute cum trebuie. Dispreţul lor devine suveran şi parcă e de înţeles faptul că își mai permit și ei o aroganță, o barieră, ceva.
De ce ar avea nevoie o instituție publică de barieră? Păi e simplu. Pentru că inspectorul şcolar general simte nevoia să se dea șmecher, să aibă şi el jucăria lui, să impresioneze gagicile de prin Inspectorat şi, nu în ultimul rînd, să-l vadă lumea cum i se ridică bariera cînd vine şi pleacă de la serviciu. Culmea e că atunci cînd stai de vorbă cu el, Resmeriţă pare că e băiat finuţ şi deşi ştii că e băgat în politică pînă la gît, ai zice că e din alt aluat. E tînăr şi mai că ai jura că nu emană, ca majoritatea politrucilor, mentalitatea aia obosită de colhozist.
La urma urmei, Doruleț Resmeriță n-a făcut decît să urmeze exemplul unor politicieni celebri ca: Florin Melinte, Răzvan Avram, Mihai Ochialbescu, Cosmin Păun şi lista poate continua. Nişte adevărate modele politice, demne de urmat, nu?
