Am discutat ieri cu Gelu Ciorici pe marginea turnătoriilor lui la Securitate. Nu am să redau tot dialogul, căci este lung cît China. Imaginaţi-vă, am vorbit aproape o oră jumate pe messenger. Am selectat însă pasajele în care actualul redactor şef de la Impact spune de ce şi cum a acceptat să fie informator al Securităţii. La finalul textului, voi face şi eu cîteva observaţii, un fel de sinteză a întrebărilor pe care i le-am adresat lui Gelu Ciorici. Este vorba despre acelaşi Gelu Ciorici cu care eu am fost coleg aproape 7 ani la Impact, cu care am discutat de nenumărate ori despre cazurile unor turnători la Secu (Mona Muscă, Silviu Vasilache, PS Casian, Andrei Lişinschi), dar care nu a lăsat niciodată să se înţeleagă că ar fi semnat şi el angajamente cu fostul regim opresiv. Şi nu oricum, ci pe bani. Dar mai bine să îi dau cuvîntul lui Gelu Ciorici:
1. Lucrurile sînt aşa cum spune CNSAS pînă la un punct, cînd s-a format şi conştiinţa mea, nu aia crudă de la 18 ani. De atunci am fost eu însumi urmărit, iar atunci cînd am fost invitat la CNSAS mi-au arătat doar dosarele de urmarit. În sfîrşit, angajamentul semnat de mine era unul strict patriotic, sentiment exacerbat atunci la mine, cînd citeam istorie masiv, cît şi istorie romanţată. Nu fug de viaţa mea. Dar la 18 ani nu puteam şti ce este Securitatea şi ce vrea ea. În fine, fiecare face cum crede, nu o să-l invoc pe Dumnezeu acum. Asta e. Încă nu ştiu ce se va întîmpla şi cîţi mă vor evita.
2. Am vrut să fac public totul în 1994 cînd eram la Imparţial, dar cei din preajma mea de atunci mi-au spus să nu fac asta. Întîi, argumentau ei, să o facă cei ce chiar au făcut rău oamenilor şi acestei ţări prin propagandă, îndoctrinare, securisme dure şi nu note informative care nu au adus nici unui singur om sancţiuni, nici măcar de natură administrativă, chit că 75-80 la sută au fost dictate de ofiţerul de securitate. Şi am mai avut un moment prin 2000, cînd am vrut să dezvălui totul, dar mi s-a părut deja tarziu. Mereu m-am gîndit mai mult la efectele colaterale decît la mine. Ba ca se duce dracului Impartialul, ba Impactul…
3.Cînd am semnat acele note informative, eu chiar am crezut că o să apăr ţara de duşmani, de spioni. Îi datoram ţării şi statului masa şi casa din clasa a şasea , cînd am fost dat la casa de copii, pînă în anul 5 de liceu. Şi securiştii au mai speculat atunci un lucru. Pe 27 iulie 1977, la o lună după ce ne-au dus la muncă la canal 3 luni, am anchilozat şi am mers doar în targă şi în cărucior un an de zile, cum a păţit şi tatăl meu în 1970. De aia ne-au dat părinţii mei pe mine şi pe fratele meu la casa de copii (sora mea Mimi avea doar 2 ani). Nu mai aveau ce să ne dea de mîncare, întrucît au vîndut tot: şi vaca, şi vitel şi porc să meargă să se caute la doctori prin Bucureşti şi Timişoara. Am avut momente cumplite în primele 6 luni de spitalizare continuu. În două rînduri m-a bătut pînă şi gîndul sinuciderii… Iar după ce am trecut la un alt nivel de acumulări de conştiinţă, mi-au făcut dosar de urmărit, căci colaborarea mea cu ei , începînd din 1984-1985 devenise dificilă, fapt care i-a determinat în trei rînduri să mă elimine din reţea, cum am aflat eu acum că o numeau ei…
Observaţii
1. Toţi, dar absolut toţi cei care au turnat la Securitate au venit cu scuze. Amintiţi-vă. Pînă şi Mona Muscă, dovedită că a făcut poliţie politică, s-a disculpat afirmînd că a ţinut cu ţara. Jurnalistul Silviu Vasilache (tot de la Impact) a precizat că era un tînăr inginer, care de fapt nu a turnat pe nimeni, ci doar a relatat ce fac unii dintre colegii lui. Andrei Lişinschi a spus că nu şi-a dat seama că alea erau turnătorii. Gelu Ciorici zice acum că era un drac de 18 ani, care vroia să apere ţara de spioni. Dar care nu a refuzat banii securiştilor. Toţi au pozat în victime. Păi dacă cei care au colaborat cu Securitatea sînt victime (ba că nu aveau ce mînca, ba că au fost şantajaţi, ba că au fost slabi de înger), ăia care au refuzat să semneze orice angajament cu fostul regim represiv ce sînt? Ăia care au făcut puşcărie pentru că nu au vrut să semneze, cărora le-au fost date afară rudele din serviciu, care au luat bătaie în beciuri ce ar trebui să afirme astăzi? Probabil ar trebui să-şi ceară scuze că au fost atît de fraieri că nu au dat cu ciocu’ la Securitate.
2. Ca o ironie a sorţii, Gelu Ciorici (i-am spus şi lui ieri acest lucru), în toamna anului trecut tocmai el a fost realizatorul şirului de emisiuni de la RTV Galaţi (condus de Aurel Stancu) despre trecutul de turnător la Securitate al deputatului PSD Florin Pîslaru. Gelu înfiera atunci faptele lui Pîslaru, deşi făcuse şi el cam acelaşi lucru, în urmă cu 35 de ani. Gelu are o problemă acum. O mare problemă, aş spune. Trecutul l-a ajuns din urmă, prezentul se prezintă extrem de naşpa, iar viitorul nu sună bine deloc.
