Iniţial, erau doi inşi care trăgeau la căruţ, dar unul dintre ei a fugit din cadru, în momentul în care mi-a văzut aparatul foto. Sînt oameni care trăiesc în Galaţi, în anul 2009. Duminica trecută, 1 februarie, pe la ora 17.00, cînd am făcut poza, erau la ieşirea din Micro 13B şi se îndreptau spre Fileşti. În căruţ se află munca lor pe ziua respectivă. Au adunat sute de bidoane din plastic (pet-uri, cum le zic ăia de la Mediu), pe care le-au înghesuit în nişte saci de iută jegoşi. Sacii i-au urcat claie peste grămadă în căruţ. Acum se îndreaptă spre casă, iar dimineaţă vor merge să le valorifice, naiba ştie unde. Asta este viaţa lor: bidoanele din ghenele de gunoi. Le strîng şi le vînd ca să aibă ce mînca, ce bea şi ce fuma. Şi o fac de ani de zile, ceea ce înseamnă că pot preda oricînd lecţii de supravieţuire. Nu au nici o tangenţă cu statul, nu întind mîna la primărie, dar nici nu au vreo treabă cu plata impozitelor, căci încă nu s-a inventat impozitul pe sărăcie.
Universul în care ei trăiesc este paralel cu cel respirat de majoritate, ba de multe ori chiar necoplanar. Sînt oameni care trăiesc în Galaţi, care sînt contemporani cu tine, cu mine, cu Dumitru Nicolae, cu
Andrei Lişinschi, cu Cătălin Chelu şi Marian Băilă, asta ca să numesc doar cîţiva dintre locatarii din Top
300, care zilnic împing şi ei la un căruţ pentru a avea ce mînca, ce bea, ce fuma.
Galaţi. Februarie 2009
-->